Un martor pentru eternitate: Alejo Carpentier (1904-1980)
Asa cum reliefa un connaisseur al geografiei literare latino americane, prin capodoperele pe care le-a dat in ultimii 20 de ani, literatura ibero-americana apare, pentru a folosi o expesie a lui Keyserling, ca demna de continentul celei de a treia zile a creatiei, adica, totul se desface in ea visceral, nelimitat, si profund teluric; este o literatura a marilor spatii, in care omul se simte minuscul si condamnat la izolare unde oamenii incearca un sentiment de bine, de nostalgie, de solitudine, ce-i convinge in acelasi timp, de necesitatea solidaritatii, si le inspira gustul independentei Acesti romancieri au dat intr-adevar, un nou stil literaturii mondiale. Ei au creat un fel realism fascinant, halucinatoriu (Roger Caillois).
Alejo Carpentier si desenul ascuns al Americii Latine
Unul dintre numele de prestigiu ale culturii hispano-americane ale secolului XX l-a reprezentat Alejo Carpentier, in tripla ipostaza auctoriala: cineastul, muzicianul, diplomatul. Un coleg al sau de generatie, scriitorul argentinian Adolfo Bioy Casarres vorbea despre muzicalitatea aparte a prozei sale, inspirata din mitografia unui continent abisal, situat pe acel meridian spiritual, sensibil la puterile invincibile ale fabulosului (v. romanul Recurs la metoda, o parabola ancestrala a unei civilizatii aflate in declin). Vazut ca prototip hermeneutic, Alejo Carpentier face parte din generatia realismului magic sud-american, afirmat in deceniul 3 si 4 al secolului trecut. Un critic de talia lui Gaetan Picon scria despre aceasta generatie de aur, ca a reusit sa coboare mitul in pragul realului, transfigurandu-l. Nascut la Havana in 1904, viitorul romancier si-a petrecut o parte din copilarie in Franta; incepand cu 1928, s-a reintors in Cuba si avand simpatii de stanga, va lucra ca jurnalist si reporter de actualitati la marile cotidiene centrale, stipendiate pe atunci, de miscarea pansocialista.
In acest sens, va participa la majoritatea manifestatiilor antiguvernamentale, din anii 30-40 vizand dictatura lui Battista si regimul drastic de cenzura aplicat presei de opozitie ( drept consecinta, a fost arestat, si acuzat intr-un process rasunator, pentru defaimare si instigare la revolta, iar mai tarziu, la presiunea opiniei publice obligat la exil la Paris). In vara lui 1959, dupa triumful revolutiei castriste scriitorul s-a intors definitiv in Cuba, primind diferite misiumi diplomatice, ca atasat cultural, in varii capitale europene (va muri la Paris in 1980, indeplinind functia de ambasador ).
Departe de a fi doar simple lucrari de respiratie minora, cartile lui Alejo Carpentier dezvaluie cititorului, o nealterata putere de constructie, ce nu e decat legea unui Homo artifex, stiind sa capteze atentia printr-o naratiune coerenta, omogena stilistic, instituind o dinamica proprie a epicului. Scriitorul si-a dominat secolul, dorind o suprematie a Frumosului, capabila sa refaca acvariul cu pesti al trecutului, si mai mult decat atat, sa recreeze un univers fabulos al sufletului latino-american, eliberat din prizonieratul sumbru al terorii si al delatiunii, mascate de o pseudolibertate oficializata. Astfel si-a conceput intrarea in posteritate, un artist al Cuvantului, constient de faptul ca, pentru a salva memoria umanitatii, trebuie sa participe la acel ceremonial sacru al jertfei lui Prometheu.
