Oricat de stricata mi-ar fi busola, sunt constient ca intr-un periplu turistic prin tara asta, cu greu mi-as alege Braila pentru a o vizita. Si mare greseala as face. Orasul de la Dunare in care Panait Istrati tesea povestea Chirei Chiralina, nesabuita si frumoasa la fel ca mama ei, preocupata de gateli si sulimanuri, indrazneata si ademenitoare, tulburator de naiva, are mai multe povesti de ascultat decat ne-am putea inchipui.
Perioada in care comertul cu grane era infloritor, a transformat orasul intr-o enclava greceasca dar nu numai. Orasul era in floare, strainii dadeau o tenta cosmopolita, banii curgeau in valuri la fel cum granele aurii se revarsau in calele vapoarelor armatorilor stabiliti aici. Femeile…..pana in zilele noastre a ramas cunoscut ca un oras cu cele mai frumoase femei, dar si orasul pe care orice orb il poate nimeri datorita formei sale semicirculare in care cu greu te poti rataci. Terasele pline in care scrumbia la gratar ori saramura de crap disparea din farfurii cu aceeasi viteza cu care paharele se umpleau, povestile despre nazdravaniile haiducului Terente si cate si mai cate, tin inca si astazi treze memoria si interesul brailenilor.
Vremurile acelea au trecut de mult, dar inca Braila isi pastreaza parca aerul atemporal. La Crama lui Terente se poate manca si astazi un meniu din peste care iti poate incanta papilele gustative. In Gradina Publica, micii sfaraie in asteptarea celor care mai sunt curiosi sa vada Casa Memoriala in care Panait Istrati si-a scris multe dintre cunoscutele sale opere. Cu putin noroc, inca mai puteti auzi fanfara cantand in weekend in foisorul amenajat acolo de pe vremea lui Istrati. Muzeul de Istorie a Brailei este una dintre cele mai frumoase cladiri din oras, iar daca in capitala, centrul vechi si zona Lipscani sunt pline de monumente de arhitectura sau de patrimoniu, va provoc sa veniti pentru a vedea cladirile din centrul vechi al Brailei. Faleza inca mai leaga cele doua laturi ale semicercului format din strazile orasului, bulevardele cu salcami si tei te imbie in functie de anotimp sa le parcurgi, Dunarea isi trece maiestuoasa mana prin oras, lasandusi amprenta inconfundabila.
O limonada cu frunze de menta si miere de albine bauta la Heaven’s te poate remonta sa vizitezi fosta strada regala sau Biserica Greaca, Casa Agronomului sau casa cu stafii de pe Ana Aslan si sa ii afli povestea care te arunca din nou in vremurile de odinioara (http://www.formula-as.ro/2010/906/enigme-16/misterul-casei-cu-stafii-12145) Braila inca nu si-a spus ultimul cuvant si tare mi-ar placea ca istoria si traditia acestui oras sa fie promovate in continuare. Fac parte din patrimonial cultural al tarii noastre si de asemenea fac parte din Istoria Romaniei. Va pot povesti cum Braila a fost primul oras din tara care a fost numit Porto Franco, sau primul oras din tara prin care a circulat tramvaiul electric in 1901, primul oras din care a plecat o nava cu aburi pe Dunare in 1895, cel mai mare castel cu apa construit in 1912 si care se mai afla inca in Gradina Publica, orasul care a dat culturii romanesti nume precum Nae Ionescu, Perpesicius, Haricleea Darclee, Ana Aslan, Maria Filotti, Panait Istrati, Mihail Sebastian, Anton Bacalbasa, Fanus Neagu sau Gheorghe Munteanu Murgoci.
Braila este un oras cu personalitate cu strazi tihnite, umbrite de tei imensi ori de salcami frumos mirositori. Este un oras cosmopolit in care diversele etnii (greci, rusi, bulgari, armeni, turci, evrei, italieni, albanezi, etc.) au trait in armonie. Braila este orasul despre care Nicolae Iorga afirma: “Nu Braila este fiica tarii Romanesti ci ea este maica acestui principat”. Va astept in orasul cu salcami la o saramura de peste si o poveste frumoasa, si va asigur ca nu veti regreta.
