Absolvent al Academiei de Teatru si Film in 1994, Radu Muntean a realizat peste 300 de spoturi publicitare pentru agentii binecunoscute precum: McCann Ericsson, Saatchi& Saatchi, DArcy, Leo Burnett, Grey, Tempo, Graffiti BBDO; a obtinut peste 40 de premii nationale si internationale la festivaluri de profil( Paris, Geneva, Londra, Roma, Barcelona, Valladolid, Venetia). Hartia va fi albastra- cel de-al doilea lung-metraj al sau dupa Furia( in 2002,cu Dragos Bucur in rolul titular) a fost declarat recent, cel mai bun film, la Festivalulde film Eurasia din Antalya; la acestea s-au mai adaugat: Premiul special la Festivalul de Film de la Namur si o mentiune speciala a juriului si Premiul CICAE la Festivalul de Film de la Sarajevo.
II. Cine uita nu merita (N.Iorga)
Conceput dintr-o perspectiva sensibil distincta, mult mai dramatica, fara amprenta acut nostalgica, revelatoare a productiilor semnate de colegii sai, Catalin Mitulescu( Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii) si Corneliu Porumboiu( A fost sau n-a fost?) filmul se inspira dintr-un fapt real ( el reconstituie pe durata unei nopti, ca si cel anterior, Furia, povestea a doua echipaje blindate ale Internelor venite sa apere o unitate militara din Bucuresti, acestea fiind mitraliate dintr-o eroare in acel sumbru-ionescian decembrie89). Pentru Valerian Sava, Radu Muntean are vocatia celui de-al treilea venit, cu un film de autor, eliberat de patetismul lui cum a fost posibil?. Tehnic, el a fost filmat in 28 de nopti pe strazile Capitalei, beneficiind de sprijinul CNC si de un buget de circa 700.000 de euro.
Protagonistul peliculei, Paul Ipate( Costi, soldatul-dezertor) care a debutat cu acest rol in filmul de lung-metraj ii are ca parteneri pe: Adi Carauleanu-director artistic la Teatrul National V.Alecsandri din Iasi-, Andi Vasluianu, Dragos Bucur, Alexandru Potocean, I.Sapdaru. Cum amintea Radu Muntean, punctul de plecare al story-ului e exercitiul de reconstituire a unei lumi absurde, realizat cu detasarea celor 16 ani; comic, spune autorul- e contrapunctul dintre entuziasmul oamenilor, exaltati si inflamati de ceea ce se petrecea atunci si detasarea noastra dupa 16 ani. Asa am vazut-o si in filmele din arhive ( v.arhiva de film a TVR-ului implicata in cercul dosarelor Revolutiei), unde oamenii veneau cu toata naivitatea in fata camerelor sa spuna orice; revolutionarii par niste actori slabi intr-o piesa proasta- a conchis cineastul.
Nu este o stranie coincidenta implicarea a trei regizori din noul val in explorarea unui subiect destul de tocit si ingrat , in viziunea unui Marius Oprea; filmele celor trei ( Mitulescu, Porumboiu si Muntean) desi diferite ca perspectiva si mod narativ pleaca de la ceea ce Lina Wertmuller numea necesara instanta a autenticitatii. Filmul lui Radu Muntean nu are nici patos idealizator, nici nonsalanta a povestirii, nici preferinta pentru subtile jocuri detectivistice a la Maigret. El nu e atras de acel miraj al eternei conspiratii, sufocat de formule si teorii subversive. A fost gandit si realizat ca o compensatie a autorului la frustrarea resimtita de intreaga sa generatie, fata de un subiect prezentat nu o data, intr-un mod aluziv, facil-senzationalist, respectand pastila hollywoodiana a genului. De fapt, pelicula nu s-a construit dupa principiul clasic al lui History Channel, de arhiva documentara ( stil Palais de Chantilly).
