Pana nu demult traiam cu impresia ca imi place sa merg pe munte dintr-un singur motiv: pentru ca e frumos De fapt, si cand ma intreba cineva de ce sunt asa ahtiata, mie mi se parea ca raspunsul e evident si imi venea mereu sa zic “Pai nu e de la sine inteles??”.
Ba chiar am fost o data la un interviu la care domnul din fata mea, dupa ce m-a intrebat ce pasiuni am, mi-a zis: “Ai 5 minute sa ma convingi sa merg pe munte.” Imi venea sa-i zic: “Ei, flori!” (sau variatiuni pe aceeasi tema) dar m-am abtinut :))) Totusi, ca sa nu tac, am incercat sa-i explic eu cat de frumos e, bla bla bla, dar intr-un minut am epuizat subiectul. De fapt ma cam durea la basca sa-l conving, asa ca nici nu m-am strofocat Dar totusi, nu a fost prima data cand nu mi-am gasit cuvintele sa explic cuiva de ce imi place sa merg pe munte.
Acum vreo luna insa, dupa o perioada extrem de obositoare si agitata, ma aflam in sfarsit la munte. M-am trezit pe la 7 si ceva fara sa-mi fi pus ceasul, am tras cu ochiul pe sub perdeluta si am vazut cerul albastru si crestele. M-am dat jos din pat, m-am schimbat, m-am dus la baie, m-am intors, am facut patul, am mancat un sandvis din rucsac si am si iesit pe usa. Totul a durat cam 15 minute. Si pe urma am plecat pe carare.
Acolo am uitat de mailuri, rate la banca, deadline-uri, telefoane, ore suplimentare si toata nebunia vietii de la oras, pentru ca acolo era liniste. Asa de liniste incat nici macar daca vroiam nu mai auzeam cum zornaie toate aceste probleme. Pentru ca ele nu mai existau. Dintr-o data, dupa ce venisem chiar suparata la munte, cu o mie de probleme pe cap.. brusc… eram calma! Eram linistita! Eram ca un copil fara nicio grija! Si de cate ori nu-si doresc “oamenii mari” sa fie din nou copii?
Asa mi-am dat seama pentru prima oara ca in afara ca totul e frumos, mai sunt o suta de motive pentru care iubesc muntele. Si cum am prins o foaie de hartie dupa aceea, mi-am notat cateva. Nu sunt chiar o suta, dar suficiente, zic eu, cat sa inteleaga cei ce mai intrebau pana acum de ce imi place sa merg pe munte asa de mult.
– Pentru ca totul e curat
– Pentru ca e liniste
– Pentru ca totul e simplu
– Pentru ca banii nu au nicio valoare
– Pentru ca totul incetineste
– Pentru ca nebunia din orase dispare si uiti de tot
– Pentru ca nu trebuie sa prinzi metroul sau sa alergi dupa autobuz
– Pentru ca nu mai ai deadline-uri
– Pentru ca nu-ti mai zice nimeni ce trebuie sa faci
– Pentru ca nu ai nevoie de mai nimic, tot ce-ti trebuie ai in rucsac
– Pentru ca nu trebuie sa te gandesti dimineata cu ce sa te imbraci
– Pentru ca nu trebuie sa-ti verifici mailul (pentru ca nu prea ai semnal ca sa poti :P)
Totul e simplu pentru ca nu trebuie sa faci nimic decat sa mergi unde iti place, sa mananci cand ti-e foame, sa faci poze la tot ce vrei tu, sa te bucuri de tot ce te inconjoara, sa te opresti cand vrei sa iei o pauza si sa te culci cand ti-e somn Ce poate fi mai simplu si mai frumos de atat?
A, si inca un motiv. Pentru ca saptamana trecuta, eram in autobuz spre munca si aveam cu mine rucsacul cu care merg pe munte; si cum stateam eu asa si visam la urmatoarea tura pe munte, mi-am lasat capul pe rucsac si mi-am dat seama ca miroase a brad
Va invit sa completati lista daca aveti si voi alte motive la care eu nu m-am gandit!
