Romeo Niram – intalnire cu lumea picturii

Isi aduce aminte bine de miracolul la care a asistat o data cu primul drum la atelier. Pe o pnza murdara, intr-o atmosfera apasatoare pentru un copil de 14 ani, maestrul aseza cu pensula pete de culoare: maro, gri, negru. Incetul cu incetul din aceste culori si pete care pareau sa nu aiba nici un rost si nici o frumusete, a inceput sa se nasca un chip. Nasterea frumosului din nimic, actul creatiei experimentat pe viu, sub mana pictorului l-a fascinat atunci si continua sa il fascineze si in prezent.

A continuat ucenicia cu maestrul C.Baba in anii de liceu si pana la moartea acestuia, timp in care devenise deja student la sectia de Pictura a Academiei de Arte Frumoase din Bucuresti.

In 1997 isi incepe aventura prin lume, intai se muta in Istanbul, Ankara, apoi in Germania, Spania iar din 2001 se stabileste in Lisabona, Portugalia. In 2004 reuseste sa puna in picioare un proiect ambitios, la care visa de mai multi ani: un ziar de cultura romaneasca, in afara teritoriului tarii.

Astfel se naste Diaspora Romna si Moldava , un ziar de cultura bilingv destinat atat romnilor cat si portughezilor. Lansarea are loc la Institutul Cames, primul numar fiind dedicat lui M. Eminescu, urmatorul lui N. Iorga, continnd printre altele Luceafarul tradus in portugheza, eseuri de Andrei Plesu, Teodor Baconsky, Simion-Doru Cristea, traduceri din Mircea Eliade, Parintele Staniloae, N. Steinhardt, articole legate de marii oameni de cultura romni. In paralel cu activitatea periodistica continua sa picteze si sa expuna in galerii de arta din Lisabona si sa realizeze lucrari de arta murala in resedinte particulare.

Urmatoarea sa expozitie, Humanitas va avea loc in luna septembrie, la Lisabona si este o retrospectiva a ultimilor ani de pictura, in care predominanta este figura Omului, surprins in mai multe ipostaze: religioasa, literara, erotica. De aici titlul expozitiei: Humanitas explicat si de motto-ul: „Orice Om este intotdeauna infinit mai mult decat ceea ce ar fi daca ar fi numai ce este” M. Heidegger.

Dar care este relatia dintre Om si Pictor? Si cum vede Romeo Niram actul de creatie? Ca oameni alergam mereu dupa un vis, un ideal, o tinta… Pictorul, in intimitatea panzelor mintii sale face acelasi lucru: arta, ca si viata, este o lunga suferinta, o intrebare pe care ti-o pui mereu tie insuti.

Trebuie sute de flori ca sa faci o picatura de parfum, dar mai sunt si cei care prefera florile artificialeIntindem bratele catre o Tinta suprema. Ea se trage inapoi in timp ce noi ne straduim sa o atingemsi disparem fara sa o fi cuprins in brateSi oricat ar fi o viata de reusita, ea tot se dovedeste faliment daca ne referim la Telul ce ni-l propusesem, catre care s-au intins bratele noastre. Pictura e pentru mine un aspect extrem de intim. Nu-mi place sa ma inspire imagini care dau buzna din afara si urasc sa-mi fie aratate oriunde si oricum panzele. Multe din ele sunt momentele mele intime de iubire. Cand pictez pentru bani trebuie sa ma straduiesc sa ma ignor, caci nu reusesc sa pictez niciodata ceva fara nici o legatura cu mine indiferent ce imi cere clientul.

In timp ce pictez imi vin imagini ce ma obliga sa le interpretez pe panza. Nu de multe ori, facand vreun portret cuiva a trebuit sa-i execut un al doilea, ca sa pot ramane eu cu primul unde ascunsesem vreo obsesiva imagine ce nu mi-a dat pace. Pictura este jurnalul meu intim, este marturia a ceea ce este extrem de important in mine. Dupa ea ar trebuiu sa mi se dea sentinta la Judecata de Apoi. Dupa ea sa cobor in iad ori sa ma apropii de rai.