In anii 1990, Banca Mondiala si alte organizatii de ajutor majore s-au concentrat mai degraba pe invatamantul primar si secundar decat pe cel superior in Africa. Tarile scandinave au avut o alta strategie. Ei au realizat parteneriate si asa-numitele programe de consolidare a capacitatii de cercetare la nivel de invatamant superior cu tari africane.
In ultimele trei decenii, peste 500 de cercetatori africani au fost in Danemarca ca parte a unor astfel de parteneriate finantate de Danish Development Assistance (Danida). Parteneriatele iau forme diferite, dar obiectivul lor principal a fost acela de a contribui la solutionarea problemelor tarilor in curs de dezvoltare, atat in ceea ce priveste noile rezultate ale cercetarii, cat si in dezvoltarea capacitatii de cercetare.
In 2018, Danida Fellowship Center a initiat un studiu al experientelor si reflectiilor savantilor africani care au luat parte la astfel de parteneriate.
Savantii au reflectat asupra experientelor lor si au enumerat atat beneficiile, cat si dezavantajele studiului in Danemarca. Acestea includ accesul la supraveghere si posibilitatea de a impartasi si discuta cunostintele in grupurile lor de cercetare, precum si posibilitatea de a accesa biblioteci, laboratoare si alte facilitati care ar fi putut lipsi in tarile lor de origine.
Majoritatea celor pe care i-am intervievat erau inca implicati in cercetare si publicau la nivel international. Cei care nu lucreaza in mediul de cercetare au spus ca au continuat sa-si aplice pregatirea in gandirea critica si schimbul de cunostinte. Aproape toti cercetatorii au fost activi in dezvoltarea locala in tarile lor de origine. Unii erau activi in politica acasa sau la nivel international.
In general, concluziile studiului sugereaza ca este vital ca cercetatorii africani sa aiba acces la finantare internationala, de exemplu prin programele de dezvoltare a capacitatii de cercetare ale Danida. Acest lucru avantajeaza savantii individuali, Danemarca si universitatile daneze – si, in mod esential, tarile din care provin acesti cercetatori. Experientele lor pot fi folosite pentru a construi capacitatea de cercetare pe continentul african.
Studiul
Studiul i-a vizat pe toti cei aproximativ 500 de savanti africani care au fost implicati intre 1989 si 2019. Am reusit sa luam legatura cu 60% printr-un chestionar, care a intrebat despre ocuparea actuala a respondentilor, colaborarea in cercetare, publicatiile si mobilitatea. Au existat, de asemenea, intrebari deschise cu privire la ideile lor despre beneficiile si provocarile implicarii in dezvoltarea capacitatii de cercetare.
Majoritatea respondentilor erau originari din Tanzania si Ghana; aproximativ 65% erau angajati in prezent in sectorul universitar.
Am avut, de asemenea, 15 interviuri calitative cu doctori actuali si fosti si cercetatori implicati in proiecte actuale de consolidare a capacitatii de cercetare. In cele din urma, am desfasurat un atelier cu 45 de participanti care a pus intrebari mai ample despre scopul plecarii in Danemarca si notiunile de imputernicire.
Majoritatea celor pe care i-am intervievat nu si-au dorit in mod deosebit sa vina in Danemarca. Erau dornici sa mearga oriunde erau disponibile fonduri. Dar toti au avut sentimente foarte pozitive despre tara – in afara de vremea daneza – dupa ce au fost acolo.
Actualii bursieri de doctorat profitau la maximum de sederea lor atat in Danemarca, cat si in tarile lor de origine. Ei au spus ca cel mai important avantaj al studiului in Danemarca este supravegherea si posibilitatea de a impartasi si discuta cunostintele in grupuri de cercetare. Efectuarea muncii de teren si supravegherea au fost cele mai importante aspecte ale sederii lor in tarile lor de origine (care faceau parte din bursa).
Mai putin de 5% au marcat elementul „dezamagit” pe o lista de 11 articole (inregistrari multiple permise) care descriu pregatirea lor de doctorat. Unii au elaborat observand dificultatile de a lasa familia in urma.
Multi dintre cei care si-au terminat deja studiile de doctorat au spus ca au ramas in contact cu supervizorii lor si cu alte persoane din Danemarca.
Marea majoritate a cercetatorilor africani pe care i-am intervievat au considerat ca sederea lor a fost stimulatoare din punct de vedere intelectual, contribuind la dezvoltarea lor personala si la imputernicire.
Participantii au spus ca si tarile lor de origine au beneficiat.
Acestia au subliniat ca apreciaza posibilitatea de a discuta si impartasi cunostintele cu colegii lor danezi si nivelul relativ ridicat de egalitate sociala si ierarhiile sociale plate din Danemarca. Au invatat gandirea critica si sa lucreze independent. Aceasta arata importanta mobilitatii fizice – de a fi efectiv in Danemarca.
Si care sunt beneficiile pentru tarile cercetatorilor si pentru continentul african in general?
Balanta puterii
Cercetatorii educati prin proiecte au fost utili tarilor lor, desi nu este posibil sa se lege direct acest lucru de consolidarea capacitatilor. Majoritatea erau angajati fie la universitati, fie in sectorul public; unii dintre cei care lucrau in sectorul public inca faceau cercetari. Doar 1% erau someri. Altii nu mai erau implicati in cercetare, dar aveau pozitii importante in societate datorita aptitudinilor lor academice si intelectuale.
De asemenea, am pus sub semnul intrebarii problemele de putere in angajamentul dintre Danemarca si tarile africane implicate. Orice fel de asa-numita consolidare a capacitatii de cercetare este invariabil incorporata in relatiile de putere si dezbaterile despre colonizarea cunostintelor.
Am fost destul de surprinsi de perceptia pozitiva a participantilor africani asupra dezvoltarii capacitatii de cercetare. Amandoi am lucrat in domeniu ca practicieni si cercetatori de cativa ani si am urmarit dezbaterea despre decolonizarea universitatilor. Dupa cum am scris si despre puterea si politica cunoasterii, am fost pregatiti pentru critica. Am cerut asta si despre asta. Dar a aparut rar.
S-a constatat ca, prin colaborarea pe termen lung in cursul proiectelor – si adesea pe parcursul mai multor proiecte – participantii au construit relatii de lucru constructive care au facut ca relatiile de putere inegale dintre Nordul global si Sudul global sa fie mai putin pronuntate.
Multi dintre cercetatorii africani au spus ca angajamentul cercetatorilor danezi a mers cu mult dincolo de colaborarea pura in cercetare. De exemplu, un doctorand a spus ca supervizorul ei a luat-o de la aeroport, aducandu-i o haina calda. Aceste abordari au fost mult apreciate de cercetatorii africani ca baza pentru relatii pe termen lung. Iar cercetatorii africani au avut abordari similare fata de danezi, cand acestia se aflau in tarile africane, facand munca de teren. In acest fel au evoluat si prieteniile.
