Continuam sa vorbim despre comert, in acest caz despre diferitele forme de comert international. Dupa cum am subliniat deja, il putem defini ca „schimbul de bunuri si servicii intre doua sau mai multe tari sau regiuni economice”. Dar cum ne putem comercializa produsele? Care este cel mai potrivit pentru compania mea?

In acest articol, vom raspunde la aceste intrebari pe baza diferitelor tipuri de comert exterior care exista, analizand in ce consta fiecare dintre aceste optiuni si care sunt avantajele acestora.

Potrivit lui Fernando Lafuente in cartea sa „Aspecte ale comertului exterior”, dupa natura sa tehnico-economica,  se disting 3 forme diferite de comert international.

3 forme diferite de comert international

1 # Forme traditionale

  • Export

Exportul reprezinta vanzarea de bunuri si servicii in afara teritoriului national. Expedierea produselor si serviciilor noastre in orice alt loc din lume in afara granitelor noastre in scopuri comerciale. Acest lucru da nastere la , care da nastere la operatiuni si credite transfrontaliere.

Exporturile directe si indirecte pot fi distinse in functie de prezenta sau absenta agentilor intermediari in distributia de bunuri si servicii.

a) Direct. Cel mai frecvent in cadrul afacerilor europene. Fiind realizata direct intre tara exportatoare si tara destinatara, necesita o buna cunoastere a pietelor externe precum si desfasurarea de campanii publicitare sau targuri pentru captarea si mentinerea contactului direct cu potentialii clienti. Aceasta optiune este cea mai interesanta pentru companiile mari.

b) Indirect. Producatorul isi vinde marfa unui intermediar national specializat in comert international. Rolul producatorului este doar de a furniza marfa, in timp ce intermediarul este cel care isi asuma eventualele riscuri si costurile de distributie. Prin urmare, exportul indirect este avantajos pentru intreprinderile mijlocii, deoarece acestea au mai putine mijloace de a organiza si finanta o retea de distributie in strainatate sau de a furniza in mod regulat cantitati mari.

  • Import

In comertul international sau exterior, prin import se intelege cumpararea si vanzarea de bunuri si servicii straine pentru utilizare si consum intr-o tara sau teritoriu sau pentru prelucrare ulterioara. De asemenea, gasim doua tipuri:

a) Direct. Este achizitionat direct de la un producator sau furnizor din tara exportatoare. Aceste operatiuni au ca scop de obicei cumpararea de materii prime sau produse nefinisate. Principalul avantaj pentru companii este ca au cantitati mari pe termen lung si exista un flux constant de material.

b) Indirect. O societate de intermediar in comert exterior este responsabila de efectuarea achizitiei de la un producator strain. Ca si in cazul exporturilor, aceasta optiune este cea mai favorabila intreprinderilor mici si mijlocii, deoarece acestea isi pot acoperi nevoile de import temporar, fara a fi obligate sa continue ulterior operatiunea respectiva. In plus, tinde sa aiba si costuri mai mici decat intretinerea filialelor din strainatate.

  • comertul de tranzit. Este medierea intre oferta unei tari exportatoare si cererea unei tari importatoare efectuata de un expeditor stabilit intr-o tara terta. Face parte din comertul intermediar.

2 # Forme speciale

Complementare celor de baza, dar datorita naturii lor economice, amplorii sau naturii lor juridice, nu pot fi incluse in cele anterioare. Ele ies in evidenta:

  • Investitii internationale directe. Investitii de capital care pot fi facute de companii dintr-o tara din regiuni straine. Scop? Stabiliti relatii economice de durata cu companiile din acele locuri, oferindu-le capital si alte resurse.
  • Operatiuni de compensare. afaceri de reciprocitate. O forma de relatii externe cu caracteristici de cooperare de productie si vanzari dar cu efecte diferite. Obiectivul este de a importa fara a cheltui mult in valuta si de a face plati in schimbul altor produse sau servicii. Operatiuni precum barter sau contracumparare sunt grupate aici.
  • Operatii de rafinare. Un operator rafineaza materii prime sau semifabricate in produse finite in numele unui partener strain in schimbul unui salariu.
  • Fabricare sub licenta . Este vorba despre acordarea de licente pentru produsele sau serviciile dvs. altor companii. Este considerata o alternativa la export si se realizeaza de obicei atunci cand o companie nu dispune de resurse financiare sau umane pentru a se stabili pe o anumita piata sau in cazurile in care nu poate efectua schimburi cu tara de destinatie din diverse motive.
  • Franciza. Forma de colaborare intre companii. Exista un francizor (proprietarul marcii, produsului sau serviciului) care pune la dispozitia unui francizat duplicarea si vanzarea acestuia in schimbul unei remuneratii pentru a infiinta singur afacerea.
  • Cooperare. Actiune si grupare a mai multor firme independente din punct de vedere juridic si economic pentru a desfasura activitati precum: executarea de comenzi de anvergura impreuna in strainatate sau conducerea unei companii comune in ambele tari sau intr-o tara terta.
  • Companii de proiecte de peste mari. Entitati autonome situate in strainatate (legal si economic) create, finantate si promovate pe piata de un consortiu de companii. Dupa o prima perioada de pornire, companiile trebuie sa aiba capitalul de lucru necesar pentru a actiona pe cont propriu fara ajutorul consortiului.

3# Forme de promovare: Agenti comerciali sau intermediari independenti

Sunt persoane fizice sau juridice care desfasoara activitati de promovare a afacerilor in circulatia de bunuri si servicii in numele altora in schimbul unei remuneratii convenite cu angajatorii. Acestea difera intre: agent strain, agent CIF, broker comercial si agent comisionar.