Inaintea discutiilor internationale despre clima din Dubai in aceasta luna, economistii actualizeaza estimarile privind impactul incalzirii globale asupra economiei mondiale, calculand uneori pana la o zecimala impactul asupra productiei in deceniile urmatoare. Dar detractorii spun ca aceste cifre sunt produsul unor modele economice care nu sunt potrivite pentru a surprinde intreaga amploare a daunelor climatice. Ca atare, ele pot oferi un alibi pentru inactiunea politicii.

Temperaturile record, secetele, inundatiile si incendiile de vegetatie din acest an au cauzat pagube de miliarde de dolari, chiar inainte ca emisiile sa treaca peste limita Acordului de la Paris din 2015 de 2 grade Celsius (3,6 Fahrenheit) peste nivelurile preindustriale.

Cu toate acestea, unele modele economisti concluzioneaza – in mod neplauzibil, spun criticii – ca pana la inceputul secolului, incalzirea va cauza mai putine prejudicii economiei mondiale decat a provocat-o COVID-19 sau va afecta cotele globale cu mai putin decat in ​​criza financiara din 2007-2009. .

Economistul american William Nordhaus, laureat al premiului Nobel, a starnit controverse in 2018 cu un model care a constatat ca politicile climatice care echilibreaza cel mai bine costurile si beneficiile din punct de vedere economic ar avea ca rezultat o incalzire de peste 3°C pana in 2100.

Cu un an mai devreme, administratia Trump a citat modele similare pentru a justifica inlocuirea Planului de energie curata din epoca Obama cu unul care sa permita emisii mai mari de la centralele care arde pe carbune.

Multi factori de decizie politica recunosc limitarile modelarii: Isabel Schnabel, membru al consiliului executiv al Bancii Centrale Europene, a declarat in septembrie ca ar putea subestima impactul. Altii merg mai departe, spunand ca intreaga abordare este gresita.

In discutie sunt „modelele de evaluare integrata” (IAM) pe care economistii le folosesc pentru a trage concluzii cu privire la orice, de la pierderile de productie la riscul financiar sau stabilirea preturilor pietelor de carbon.

Ei se bazeaza pe o teorie a modului in care cererea, oferta si preturile interactioneaza in intreaga economie pentru a gasi un nou echilibru dupa un soc exterior – asa-numitul model de „echilibru general” dezvoltat de economistul francez Leon Walras din secolul al XIX-lea.

„Dar schimbarile climatice sunt fundamental diferite de alte socuri, deoarece odata ce au lovit, nu dispar”, a spus Thierry Philipponnat, autorul unui raport al Finance Watch, un ONG de interes public cu sediul la Bruxelles, pe probleme financiare.

„Si daca ipoteza fundamentala este gresita, restul are prea putin sens – daca este cazul”, a spus el pentru Reuters.

O alta problema este ca IAM-urile au folosit de ani de zile o „functie patratica” pentru a calcula pierderile de PIB care implica punerea la patrat a schimbarii temperaturii – ignorand in acelasi timp alte metode, cum ar fi functia exponentiala, mai potrivita pentru schimbarea rapida.

Criticii spun ca aceasta alegere este sortita sa submineze impactul probabil – mai ales daca planeta atinge puncte de basculanta asupra mediului in care daunele nu sunt doar ireversibile, ci au loc intr-un ritm din ce in ce mai accelerat.

TESTUL DE MIROS

Adaugand la confuzie, IAM-urile produc rezultate net diferite in functie de designul lor specific si de variabilele pe care aleg sa le includa, ceea ce face interpretarea dificila.

Actualizarea din 2023 a modelului lui Nordhaus, descris pe site-ul sau drept „cel mai utilizat IAM pentru schimbarile climatice”, estimeaza daune de 3,1% din PIB-ul global atunci cand se atinge incalzirea 3C.

In schimb, cea mai recenta rulare a modelului utilizat de Reteaua pentru Ecologizarea Sistemului Financiar (NGFS) – un grup de banci centrale – calculeaza calea catre 2,9 C de incalzire in scenariul sau „politici actuale” ar fi cauzat pana in 2050 8% a pierderilor de productie din cauza pericolelor precum seceta, valurile de caldura, inundatiile si cicloanele.

Finance Watch a subliniat, de asemenea, un studiu din 2020 al Financial Stability Board (FSB), sustinut de G20, care a citat estimarile economistilor ca 4C de incalzire ar putea reduce cu pana la 2,9% valoarea medie a activelor financiare globale pana in anul 2105.

„Niciuna dintre ipotezele pe care acest grup relativ mic de economisti le-a facut despre incalzirea globala „trece testul mirosului””, a scris profesorul de la Universitatea din Londra, Steve Keen, intr-o lucrare din acest an, despre necesitatea economistilor de a-si verifica rezultatele in raport cu bunul simt. si stiinta dominanta a climei.

Nordhaus nu a raspuns la o solicitare de comentarii trimisa prin e-mail.

FSB a spus ca documentul sau din 2020 a evidentiat cat de mult au variat estimarile impactului asupra activelor financiare si ca lucreaza cu altii pentru a ajuta autoritatile sa inteleaga mai bine riscurile.

„In acest scop, FSB a lucrat la dezvoltarea cadrelor conceptuale si a parametrilor pentru monitorizarea vulnerabilitatilor legate de clima”, a declarat Rupert Thorne, secretarul general adjunct al FSB, intr-o declaratie trimisa prin e-mail.

Livio Stracca, oficialul BCE care conduce lucrarile NGFS privind scenariile climatice, a declarat prin e-mail ca a acceptat deschis ca, ca orice model, au „anumite limitari”. Secretarul general al NGFS, Jean Boissinot, a declarat ca organismul este dornic sa lucreze cu comunitatea academica pentru a rezolva problemele.

Dar, in timp ce sustinatorii IAM-urilor spun ca se imbunatatesc tot timpul, altii, cum ar fi Nicholas Stern de la Institutul de Cercetare LSE/Grantham, au spus ca concentrarea lor a fost in mod inerent prea ingusta pentru a intelege riscurile extreme prezentate de schimbarile climatice.

„Ei denaturat problema in ceea ce priveste riscul si ceea ce trebuie sa stim si sa facem”, a declarat Stern pentru Reuters.

„Va trebui sa ne uitam la modele energetice, orase, capital natural – si aceasta este o economie serioasa si profunda in jurul schimbarilor structurale”, a spus el, adaugand ca aceasta metoda ar ghida mai bine deciziile de investitii necesare pentru a aborda schimbarile climatice.

Philipponnat de la Finance Watch a declarat ca Uniunea Europeana, care se considera un lider in problemele climatice, ar avea sansa de a adopta o abordare mai larga cu un studiu major asupra riscurilor climatice pe care l-a programat pentru inceputul anului 2025.

„Mesajul nostru principal este: „Economistii, discutati cu oamenii de stiinta climatic si veniti cu rezultate care sa aiba sens”, a spus el.