Pe fondul cresterii numãrului de locuitori si a extinderii orasului în a doua jumãtate a secolului XIX, apar primele forme de organizare a transportului public în oras.Dezvoltarea transportului public a fost stimulatã de legarea în circuitul feroviar a gãrii Cluj(anul 1870).

Tendinta initialã a transportului public a fost sã lege cartierele orasului cu gara Cluj.Primele forme de transport public au fost pe cale feratã cu tractiune hipo iar apoi tractiunea a fost asiguratã de locomotiva cu aburi(1898).Desi dezvoltarea municipiului continuã, proiectele de introducere a tractiunii electrice la tramvaie nu pot fi puse in aplicare pânã la sfârsitul primului rãzboi mondial din cauza lipsei de capital si a surselor de energie.Dupã primul rãzboi mondial odatã cu înviorarea activitãtii economico-sociale si cresterea semnificativã a numãrului de locuitori(in 1920 ajunge la 83.000 locuitori), problema transportului public devine stringentã.

În anul 1922, douã autocamioane “Saurer” rãmase capturã de razboi, cumpãrate de la armatã si reconditionate si carosate în autobuze, dintre care unul cu etaj descoperit(acoperit cu rogojinã pe timp de ploaie), rezolvã problema transportului de cãlãtori în oras de la barierele Someseni(azi p-ta Mãrãsti) pe strada Dorobantilor, centru, gara CFR.În anul 1924 au luat fiintã societatile “Blaga-Mãrgãrit” si “Rotatia”, prima desfiintindu-se dupã un an de existentã.Societatea “Rotatia” s-a dezvoltat treptat, astfel cã in 1926 a ajuns sã cuprindã 32 de membri iar pe diferita trasee din oras sã circule peste 50 de autobuze multe apartinând unor particulari neasociati.


Între anii 1929-1930 a luat fiinta la Cluj “Uniunea Automobilelor de Cãlãtori si Marfã” iar în 1931 “Asociatia Autocamionagiilor Profesionisti”
Cei mai multi proprietari s-au grupat în asociatia proprietarilor de autobuze “Rapid” care a obtinut ulterior din partea primãriei dreptul exclusiv de a organiza în Cluj transportul de persoane în comun.

Traseele leagã în continuare gara de centru si cartierele mãrginase.
În pragul celui de-al doilea rãzboi mondial erau organizate în total nouã linii de autobuz dintre care trei erau sezonire.

În primii ani de dupã rãzboi transportul urban a întâmpinat unele greutãti din cauza numãrului scãzut de autovehicule si a lipsei de benzinã.
În aceste împrejurãri o bunã parte din autobuzele firmei “Rapid” au folosit gazul metan drept combustibil.

Dotarea cu autobuze din productia internã, precum si introducerea in anul 1959 a transportului electric urban cu troleibuze din productia autohtonã au insemnat o etapã semnificativã în activitatea de transport urban în municipiul Cluj.

La 1 ianuarie 1961 a luat fiintã Intreprinderea Oraseneascã de Transport Cluj, transformatã ulterior in Intreprinderea de Transport Urban Cluj.
La 1 ianuarie 1980 se înfiinteazã Intreprinderea Judeteanã de Transport Local care organizeazã activitatea de transport public în toate municipiile din judet.

Cresterea semnificativã a populatiei orasului ca urmare a procesului de industrializare de dupã anul 1970 duce la introducerea transportului cu tramvaiul în anul 1987.

La 01/01/1991 în tendinta generalã de dupã revolutie intreprinderea se descompune în unitãti de transport local autonome pentru fiecare municipiu din judet.

În municipiul Cluj-Napoca se infiinteazã Regia Autonomã de Transport Urban Cãlãtori.