In prezent exista o dezbatere intensa despre obiceiurile alimentare si influenta acestora asupra unor aspecte precum sanatatea, conservarea mediului (biodiversitate, emisii de gaze cu efect de sera, incalzirea globala…) sau bunastarea animalelor.

Printre alimentele pe care omul le consuma – amintiti-va ca specia umana este omnivora – sunt produsele de origine animala care sunt puse in discutie in prezent de anumite grupuri de populatie.

Ouale au fost primele. Consumul acestuia a fost legat de un nivel ridicat de colesterol si o incidenta mai mare a bolilor cardiovasculare (teorii ulterior nuantate). Intr-o masura mai mica, tot laptele si in prezent, cu mare virulenta, carnea, atat din punct de vedere al productiei, cat si al consumului.

Facand un pic de istorie, nu strica sa ne amintim ca specia umana consuma carne de doua milioane de ani. Acest lucru este confirmat de ultimele studii efectuate la situl Olduvai (Tanzania), considerat leaganul umanitatii.

De asemenea, merita subliniat faptul ca paleontologi eminenti sustin ca introducerea carnii in alimentatia umana a marcat un inainte si un dupa in evolutia hominidelor, deoarece a influentat dezvoltarea lor cognitiva.

In sfarsit, ne amintim ca procesul de domesticire, inceput cu aproximativ 10.000 de ani in urma in Orientul Apropiat, a marcat inceputul cresterii animalelor. De atunci, a furnizat continuu peste 400 de generatii cu carne si alte alimente de baza ale dietei noastre. Prin urmare, este corect sa recunoastem marea contributie pe care o aduce si a adus-o cresterea animalelor de-a lungul istoriei omenirii.

Cu toate acestea, de cativa ani, unele sectoare ale societatii au inceput sa arate consumul de carne drept unul dintre cele mai mari riscuri pentru sanatatea umana. Ele indica, de asemenea, ca productia de carne este una dintre principalele cauze ale problemelor de mediu care ne afecteaza.

Carnea rosie este daunatoare pentru sanatate?

In ceea ce priveste prima problema, sanatatea umana, raportul emis in 2015 de Agentia Internationala de Cercetare a Cancerului (IARC), organism OMS, privind carcinogenitatea carnii rosii, a reprezentat un punct de cotitura. IARC a clasificat carnea rosie in grupa 2A a scalei de cancerigeni pentru oameni (scala de la 1 la 3).

Cu toate acestea, s-a bazat pe dovezi limitate. Potrivit OMS, a fost observata o asociere pozitiva intre carnea rosie si cancer, dar alte explicatii pentru observatii nu pot fi excluse. Adica, alti factori precum stilul de viata sedentar si fumatul ar putea interactiona.

Lipsa studiilor clinice la oameni in care este studiat efectul doza-raspuns ar trebui sa fie un alt motiv pentru a fi precaut in aceasta chestiune. Dar, in ciuda a tot ceea ce s-a indicat, mesajul pe care mass-media, in cea mai mare parte, l-a transferat opiniei publice, sub forma unor titluri stralucitoare, a fost ca consumul de carne provoaca cancer.

Carnea rosie si mediul inconjurator

In ceea ce priveste a doua problema, problemele de mediu, publicarea raportului emis in 2019 de Panelul Interguvernamental pentru Schimbari Climatice (IPCC), dependent de ONU, a fost un alt moment cheie.

In raportul mentionat, emisiile directe de 2,3 gigatone (Gt) echivalent CO₂/an sunt atribuite activitatilor de crestere a animalelor, 5% din emisiile totale. Daca la aceasta cifra li se adauga emisiile indirecte (fabricarea furajelor, transport etc.), s-ar ajunge la o cantitate de 7,1 Gt echivalent CO₂/an, 14,5% din toate emisiile de origine antropica. Fara indoiala, aceasta este o cifra semnificativa, dar mult mai mica decat cea generata de alte activitati umane.

In acest context, exista tot mai multe initiative ale fermierilor de a se alatura strategiei UE de combatere a schimbarilor climatice si a degradarii mediului, Pactul verde european. Pentru a evidentia cateva exemple in acest sens, merita mentionata Asociatia Europeana a Pasarilor Rurale ERPA, care reuneste mii de ferme avicole de familie din toata Europa.

Raportul IPCC a mai aratat ca o modalitate de a atenua emisiile este adoptarea unor diete durabile in care alimentele de origine vegetala predomina mai mult decat cele de origine animala din productia intensiva. De asemenea, s-a indicat ca carnea artificiala, impreuna cu insectele (desi amprenta lor de carbon nu este cunoscuta) ar putea favoriza acest obiectiv.

Raportul respectiv a concluzionat:

„Dietele echilibrate care includ alimente pe baza de plante, cum ar fi cele pe baza de cereale grosiere, leguminoase, fructe si legume, nuci si seminte si alimente de origine animala produse in sisteme rezistente, durabile si cu emisii scazute de GES ofera oportunitati excelente de adaptare si atenuare. , generand in acelasi timp co-beneficii semnificative pentru sanatatea umana”.

Acesta este mesajul clar lasat de raportul IPCC cu privire la obiceiurile noastre alimentare si schimbarile climatice. A ajuns insa din nou la cetateni, prin mass-media si retelele de socializare, anuntand ca consumul de carne este responsabil in mare masura de emisiile acestor gaze si de schimbarile climatice.

In acest climat de adversitate fata de productia si consumul de carne au aparut firme care si-au format propria nisa. Acestea si-au „insusit” denumirile carnii -care provoaca uneori confuzie in consumator- si au semanat cu propria textura si culoare, dar cu componente vegetale.

Carnea artificiala ajunge acum la consumator

In acelasi timp, aceleasi companii si altele noi s-au indreptat catre productia de carne artificiala. Primele sale produse incep acum sa ajunga la consumator.

Recent, in Israel, a fost deschis un restaurant sofisticat si unic care ofera carne artificiala din celule de pui crescute in vitro . La fel, in Singapore comercializarea acestei carni a fost deja autorizata.

Aceste companii dedicate productiei de carne artificiala indica faptul ca se bazeaza pe productia etica, ecologica, bunastarea animalelor si respectul pentru mediu.

Dar este un proces de productie care se bazeaza pe extragerea celulelor vii dintr-un animal (habitatul sau natural), astfel incat acestea sa prolifereze intr-un mediu de laborator (total strain), in care factori de crestere precum serul fetal bovin (FBS), decat animalele traditionale produc carne? Nu este paradoxal ca bunastarea animalelor sa fie semnalata ca o alta trasatura de identificare a acestor companii, atunci cand acestea indica faptul ca aceasta forma de productie nu necesita animale?

In acest context, cresterea animalelor traditionale va continua sa fie responsabila de conservarea habitatelor de mare valoare ecologica, precum dehesa sau zonele montane. Se va ocupa de conservarea raselor autohtone, mentinand curate zonele impadurite si pasunile pentru prevenirea incendiilor. In plus, va da viata satelor goale si, bineinteles, va produce alimente sanatoase, ecologice, cu calitate nutritionala si senzoriala dovedita.

Din acest motiv, fermierii vor trebui sa demonstreze si sa convinga consumatorul – care este cel care are ultimul cuvant – de beneficiile produsului lor natural, apropiat, durabil si integrat in economia circulara, respectuos cu mediul si bunastarea animalelor.