Dealuri cu pasuni verzi si capite de fan stranse ingrijit. Sate imprastiate printre dealuri, cochete, ingrijite si pline de case extraordinar de frumoase ce dau senzatia ca sunt noi. Multe jardiniere pline de flori multicolore in orice directie te-ai uita. Asa as descrie drumul de aproximativ 40 de kilometri din orasul Piatra Neamt si pana la Manastirea Agapia.
Nu sunt o persoana bisericoasa, ba as zice dimpotriva. Nu sunt nici agnostic ori ateu ci doar cred ca locul credintei trebuie sa fie in primul rand in inimi si in suflete. Locasul sfant al credintei este omul si nu o cladire fie ea denumita biserica ori altcumva. Lasand insa deoparte credintele personale, Complexul monahal Agapia este pe langa un lacas sfant pe care din cauza argumentelor de mai sus nu am caderea sa il evaluez si un focar de cultura. Pictura interioara a Bisericii Agapia este in totalitate realizata de marele pictor national Nicolaie Grigorescu. Desi biserica a fost afectata de un foc puternic ce a acoperit cu funingine picturile interioare, acestea au fost restaurate destul de bine cu ajutorul specialistilor. In curtea bisericii a fost amenajat un muzeu cu obiecte bisericesti extrem de valoroase.
Icoane pe lemn din secolul XVI, Icoane pictate de catre Grigorescu ori ustensile cu care se presupune ca acesta a lucrat la realizarea manastirii, toate sunt gazduite intr-o cladire cocheta, recent deschisa. Maicuta curator mi-a povestit faptul ca o banda internationala de hoti cu centrul in Franta a vrut sa fure valorile de patrimoniu ale Manastirii. Au fost pazite zi si noapte de catre maicute precum si de catre politisti si jandarmi inarmati. Cu un umor tineresc ne poveste amuzata ca maicutele vorbeau intre ele despre ce ar putea sa faca avand mainile goale in cazul unui atac. Raspunsul a venit simplu: “Ce sa facem? Doar cu o moarte suntem datori cu totii”. Am iesit amuzat din muzeu avand o stare inexplicabila de relaxare interioara.
In cadrul complexului sunt pastrate asa cum erau odinioara toate casele in care nume grele ale culturii romanesti au locuit de-a lungul timpului. Alexandru Vlahuta, Garabet Ibraileanu, Calistrat Hogas, Dimitrie Bolintineanu si bineinteles Nicolaie Grigorescu dar si Humulestiul lui Ion Creanga, care fiind in vecinatate, i-a permis lui Nica sa se joace in curtea manastirii. Iata ce spunea Vlahuta despre Agapia (citat inscris pe o placa expusa in Muzeul Agapia): “Manastirea Agapia e varata-n munti, pitita-ntr-un ungher de vai, asa ca n-o vezi decat cand intri-n ea.
Dinspre miazanoapte o pazeste de crivat o magura-nalta, descoperita – «Muncelul cu Flori»; la apus se ridica zid intunecat de codru, și-n fața iarași padure de brazi, strabatuta de carari ce te scot in luminișuri neașteptate — «Poiana Mitropolitului», «Poiana Stariții», iar mai sus prin bungete de fagi, deasupra opcinei inalte, in fermecatoarea priveliște de pe «Ciungi», de unde vezi jos manastirea Varaticului, in dreapta baile Baltatesti, in stanga Cetatea (Cetatea sfanta a Neamtului) și Targu Neamtului, in fața larga, nemarginita vale-a Moldovii (Raul Moldova).” In afara manastirii, la 20 de metri de poarta de intrare, veti gasi un magazin de suveniruri bisericesti de unde puteti lua cruciulite, matanii, bratari ori icoane de portofel toate sfintite, pentru toti cei dragi carora vreti sa le aduceti cate ceva din calatoriile voastre Fie ca sunteti credinciosi ori insetati de cultura sau doar romani care vor sa isi cunoasca mai bine tara, zona Agapia este o destinatie turistica pe care ar trebui ca fiecare dintre noi sa o vada macar o data in viata.
P.S. Multumesc in mod special maicii starete a Manastirii Agapia si maicii curator al Muzeului Agapia pentru ca mi-au permis sa fotografiez, desi acest lucru este strict interzis chiar si contra cost.
