S-a dat startul nopților de vara nedormite! De departe unul dintre cele mai celebre festivaluri de muzica din țara, B’estfest nu și-a dezamagit fanii nici de aceasta data! Pe parcursul a trei zile, 6-8 iulie, in islazul comunei Tunari, participanții au aratat inca o data ca distracția nu are varsta, dar și ca muzica buna invinge orice trend!
Fara sa știu ca voluntarii organizațiilor colaboratoare beneficiaza de acces gratuit pe tot parcursul B’estfest, m-am trezit in mijlocul mulțimii cu chef acut de viața datorita unei simple brațari primite la intrare, pe baza buletinului. Este, fara sa ezit, cea mai frumoasa recompensa pe care mi-a oferit-o pana acum viciul sanatos al voluntariatului. De aceea, ar fi fost o cruzime sa nu țin un mic jurnal al festivalului B’estfest.
Mi-a placut la B’estfest
Cel mai tare mi-a placut ca am avut de unde alege in materie de muzica, pe zi performand in jur de 21-22 de artiști. De asemenea, propunerile organizatorilor pe partea de fun, precum: un mic parc de distracții, spațiu pentru cateva sporturi extreme (și daca nu te aruncai tu din macara, macar te amuzai pe seama satenilor din Tunari care, odata ajunși sus, renunțau), un dreptunghi cu geamuri unde se faceau tatuaje și multe, multe altele, au mai adus puncte festivalului. Dovedind astfel ca nu vor eticheta cu “festival de muzica și atat”, chiar sunt de apreciat.
Nu știu nici acum daca din cauza atmosferei sau a mainilor dibace și rețetelor cu ingredient secret, mancarea era așa gustoasa.
Un alt lucru care mi-a placut a fost ca și-i i-au facut parteneri pe cei de la RATB, transportul dus-intors fiind asigurat pentru 7 lei.
Lucrul care m-a surprins cel mai tare in mod placut ramane insa existența Green Villege-ului, coordonat de Zoli Toth, fondator al trupei SISTEM.
Nu am putut sa nu observ stilul vestimentar, original și curajos, al celor mai tineri dintre participanții sosiți sa se distreze cum știu ei mai bine la B’estfest. Cel mai probabil nu aș purta nici 70% din ce am vazut, dar lor le veneau extraordinar. Erau parte din poveste.
Nu prea mi-a placut la B’estfest
Primul lucru care nu prea mi-a placut a fost ca, deși erau suficiente coșuri de gunoi amplasate pe tot perimetrul festivalului, erau mult prea multe deșeuri fix pe jos. Se explica astfel de ce nici zona verde de care menționam mai sus nu s-a bucurat de prea mulți vizitatori, din pacate.
Nici un sentiment de ușor kitsch nu l-am putut indeparta. Cum se face? Locuitorii din Tunari au avut de asemenea acces liber; s-a creat așadar o atmosfera paradoxala: adolescenți inovatori in atitudine și stil, veniți sa-și regleze beat-ul inimii dupa acordurile de chitara electrica și oameni de varsta a doua, in șlapi și culori stridente, veniți sa se bucure de “balci”, cu o porție sanatoasa de mici in fața. Ca venii vorba de-ale gurii, prețurile au fost, bineințeles, picante. Personal, nu am dreptul sa ma plang, intrucat am primit jetoane gratis din partea asociației unde am fost voluntar.
Un ultim lucru care mai scade din nota elevului nostru B’estfest, de altfel deloc greu de dedus avand in vedere ca festivalul s-a desfașurat pe un islaz, este faptul ca nu prea aveai unde sa te ascunzi de caldura. Nu puteai sa stai cu orele prin corturile cu standuri sau la mesele unde se manca și, din ce mi s-a povestit, pentru cei care au stat in zona de camping, a fost și mai rau! E nevoie sa menționez totuși ca, pentru cei care veneau strict pentru seria lunga de concerte, adica de pe la aproape 10 seara, caldura in mod evident nu a fost o problema la fel de serioasa ca pentru ceilalți.
