Dragostea care nu intelege conditiile; Exista, este reala, ceea ce nu inseamna ca sunt necesare limite, deoarece in dragoste nu totul merge, iar conditiile ne ajuta sa protejam identitatile si sa protejam stima de sine. Sunt cei care subliniaza ca iubirea neconditionata este cel mai pur si mai nobil sentiment care exista . Este a iubi fara a astepta nimic in schimb, este a iubi cu fiecare dintre simturile noastre, cu fibra noastra si cu fiecare particula a fiintei noastre. Este, la randul sau, a-i aprecia pe ceilalti pentru ceea ce sunt, orice ar face, orice ar spune; chiar si atunci cand acel cineva nu este langa noi.
Herman Hesse spunea ca cel care stie sa iubeasca va ajunge intotdeauna sa castige in viata. Totusi, ce intelegem exact prin „a iubi bine”? Este iubirea neconditionata o practica exemplara a iubirii bune? Adevarul este ca nu exista un raspuns exact si clarificator asupra acestui aspect, dar sunt cateva reflectii care merita sa fie luate in considerare.
Pentru inceput, este foarte probabil ca mai mult de o persoana sa spuna ca stabilirea unei relatii bazata pe pasiune neconditionata are, in medie, consecinte periculoase. Pentru ca o iubire fara limite si conditii, asa cum stim bine, ajunge in majoritatea cazurilor sa treaca de acea linie in care identitatile si stima de sine sunt ranite .
Acum, vor fi multi care vor afirma categoric ca daca exista o afectiune profunda, autentica si neconditionata, aceasta este cea pe care o stabilim cu copiii nostri. Totusi, ce se intampla cand avem in fata noastra un copil narcisist care, pe langa iubire, ne cere capricii si privilegii in ciuda faptului ca ne trateaza cu tiranie si lipsa de respect?
Din psihologia emotionala isi propun sa diferentieze doua realitati foarte specifice pe aceasta tema. Trebuie sa diferentiem iubirea ca sentiment si iubirea ca scenariu relational. Un lucru este sa iubim, iar celalalt este sa traim cu cine iubim. Sa aprofundam mai jos acest subiect.
„Iubirea neconditionata exista cu adevarat in fiecare dintre noi. Face parte din fiinta noastra cea mai profunda. Nu este o emotie activa, ci un mod de a fi. Nu este „te iubesc” din acest motiv sau altul, nu este „te iubesc daca ma iubesti”. Este o iubire fara motiv, este o iubire fara obiect.”
-Ram Dass-
Dragoste neconditionata si relatii cu conditii
Este posibil sa te bucuri de iubire neconditionata? Raspunsul este da, dar evident, trebuie sa intelegem mai intai nuantele.
Pentru a face acest lucru, nu este nimic mai bun decat sa apelezi la neurostiinta pentru a descoperi ceva care poate surprinde pe mai mult de unul: creierul nostru este conceput sa iubeasca neconditionat.
Creierul si iubirea neconditionata
Doctorii Mario Beauregard si Jerome Courtemanche, de la Universitatea din Montreal (Canada), au efectuat un studiu interesant pentru a descoperi ca iubirea neconditionata are aceleasi mecanisme neuronale ca si procesele de dependenta. Exista un mecanism de recompensa guvernat de dopamina, serotonina, norepinefrina, oxitocina si vasopresina.
Dragostea neconditionata este intr-adevar asemanatoare cu dragostea romantica. Exista un amestec de pasiune absoluta, devotament, atasament si afectiune intensa. Intr-un fel, creierul nostru ar fi proiectat sa experimenteze acest tip de iubire intensa. Dar da, partea noastra cea mai rationala ne obliga sa punem limite.
Un lucru este dragostea si altul sunt relatiile.
Dragostea neconditionata este inca un sentiment. Acum, dincolo de acel univers, exista relatii umane.
Dupa cum bine stim, intr-o relatie, dragostea nu este intotdeauna totul. Nu conteaza cat de mult se iubesc doi oameni; nu daca comunicarea este defectuoasa, nu daca nu exista reciprocitate, empatie sau respect.
Fara indoiala, toate acestea creeaza situatii pe cat de contradictorii, pe atat de dureroase: poti sa iubesti profund, dar in acelasi timp sa intelegi ca convietuirea este imposibila.
Te iubesc neconditionat, dar stiu ca trebuie sa te las sa pleci
Putem iubi pe cineva fara limite si neconditionat. Este o realitate fara indoiala. Sunt iubiri care dor, sunt acelea in care devenim constienti ca numim o pasiune oarba pentru cineva care nu ni se potriveste. O stim si de aceea o lasam sa plece, pentru binele nostru, pentru echilibrul nostru psihologic.
Astfel, in aceste situatii continua sa apara o realitate care poate parea aproape pentru multi: in ciuda faptului ca a parasit o relatie si a castigat astfel bunastare si stima de sine, iubirea neconditionata pentru acea persoana continua sa existe ca atare. Pentru ca, dupa cum vedem, sentimentele predomina uneori chiar daca relatia nu mai exista.
Dragostea are nevoie de limite si conditii (si asta este sanatos)
Limitele, dincolo de ceea ce putem crede, sunt igienice, sanatoase si chiar puternice. Este adevarat ca de multe ori ne este frica de ei si este putin greu sa le plasam in jurul nostru, dar sunt bariere informationale care oxigeneaza relatiile, care imbunatatesc convietuirea si ne permit sa castigam fericirea.
Iubirea neconditionata ca sentiment este reala, o stim. Totusi, trebuie sculptat in mod artizanal astfel incat sa se adapteze relatiei noastre, pentru a-l face sa inteleaga ca in chestiuni de afectiune sunt necesare limite si conditii . Si acest lucru este valabil si pentru cresterea si educatia.
Ne putem iubi copiii asa cum merita: la infinit, profund si pasional. Totusi, acest lucru nu inseamna deloc ca un copil ar trebui sa presupuna ca poate actiona asa cum doreste, ca santajul, solicitarile excesive si incalcarile sunt permise. Pentru ca in relatii nu totul merge, chiar daca iubirea exista. Pentru ca in convietuire exista reguli si bariere in respect, desi afectiunea este mereu acolo, gata sa se adaposteasca si sa se adaposteasca.
