Tratamentul hipertiroidiei se face cu medicamente care blocheaza sinteza de hormoni tiroidieni. Aceste medicamente nu actioneaza asupra depozitelor de hormoni deja formate in interiorul tiroidei, de aceea efectul nu este vizibil inainte de 2 saptamani de tratament. Se incepe cu doze mari, impartite in 3 prize/ zi, pe masura ce boala se controleaza, dozele se reduc, ajungandu-se in final la o doza de intretinere, unica, administrata dimineata.
Sunt 2 clase de medicamente antitiroidiene: derivatii de imidazol – singurii disponibili pe piata romaneasca (tiamazol si carbimazol) si derivatii de tiouree (propiltiouracil). Sunt similare ca eficienta terapeutica.
Ca reactii adverse posibile mentionam:
– alergia – cea mai frecventa
– manifestata prin eruptie cutanata pruriginoasa
– se trateaza cu antialergice si se inlocuieste tiamazolul cu propiltiouracil
– leucopenia cu agranulocitoza (scaderea marcata a numarului de leucocite si mai ales de neutrofile) care predispune la infectii bacteriene:
– cea mai severa, dar din fericire rara
– manifestata prin febra mare si faringo – amigdalita purulenta
– necesita intreruperea imediata a medicamentului si administrarea de preparate cortizonice pentru normalizarea numarului de leucocite
– de regula, reactia apare la ambele clase de medicamente, deci inlocuirea tiamazolului cu propiltiouracil nu este o solutie
– toxicitate hepatica, de regula usoara, se trateaza cu hepatoprotectoare (silimarina).
De aceea, inainte de inceperea tratamentului si dupa primele 2 saptamani este obligatorie efectuarea unei hemograme si dozarea enzimelor hepatice (AST, ALT).
Cu scop adjuvant se administreaza medicamente β-blocante, care reduc efectele cardiace ale excesului de hormoni tiroidieni.
Prin tratament se urmareste normalizarea analizelor. O data atins acest obiectiv tratamentul nu se intrerupe, deoarece hipertiroidia recidiveaza. Exista cazuri rare, in care, dupa 18-24 luni de tratament, boala Graves-Basedow intra in remisiune si nu mai recidiveaza dupa intreruperea tratamentului.
In majoritatea cazurilor insa, este necesar un tratament radical al hipertiroidiei, constand in administrarea de iod radioactiv sau extirparea chirurgicala a tiroidei. Izotopul 131I, administrat pe cale orala, se concentreaza in tiroida, pe care o distruge partial prin iradiere locala. In functie de numarul de celule tiroidiene distruse, pacientul poate ramane cu functie tiroidiana normala, situatie in care nu mai este necesar nici un tratament sau cu hipotiroidie, situatie in care este necesar toata viata tratament de substitutie cu hormoni tiroidieni.
Tratamentul chirurgical presupune extirparea in totalitate a tiroidei, ulterior fiind necesar toata viata tratamentul de substitutie cu hormoni tiroidieni.
Foarte important: inainte de tratamentul radical pacientul trebuie sa fie echilibrat din punct de vedere tiroidian (TSH, fT4 in limite normale), dar si oftalmologic (oftalmopatia sa fie stationara).
In plus, inainte de operatie se administreaza solutie Lugol (contine iod) cu scopul de a reduce vascularizatia tiroidei si de a limita hemoragia intraoperatorie.
Tratamentul oftalmopatiei
Se recomanda purtarea de ochelari de soare cu lentile mari care acopera bine ochiul, evitarea expunerii la fum de tigara si folosirea de lacrimi artificiale pentru umezirea corespunzatoare a corneei.
Tratamentul medicamentos consta in administrarea de glucocorticoizi (prednison sau metilprednisolon) pe cale orala (doze mici – perioade mai lungi) sau intravenos (doze mari -perioada scurta, reactii adverse mai putine). Pe durata tratamentului, pacientul trebuie sa manance fara sare. In unele cazuri, se poate adminstra si metotrexat impreuna cu acid folic.
Radioterapia orbitara in 10 sedinte este eficienta pentru reducerea inflamatiei locale.
Tratamentul chirurgical este rar necesar pentru decompresia orbitei sau pentru realinierea globilor oculari dupa stingerea fenomenelor inflamatorii.
