Daca nu ar fi steaguri, Ucraina si Uniunea Europeana, care flutureaza din plin dinspre cladirile oficiale care marginesc gigantica Piata a Libertatii, sau lipsa traditionalei statui a lui Lenin care prezideaza locul, s-ar spune ca este intr-unul dintre multele orase de dimensiuni medii din Federatia Rusa.
Harkov, la o distanta de granita rusa echivalenta cu cea dintre Barcelona si Granollers, poseda vizual toate caracteristicile pe care calatorul experimentat le atribuie oraselor tarii vecine: un centru grandios si monumental format din spatii deschise enorme, si nesfarsite de constructiviste -cladiri construite in secolul trecut in timpul domniei lui Stalin. Dar mai presus de toate, o populatie care, in ciuda celor peste trei decenii care au trecut de la independenta Ucrainei, continua sa favorizeze limba rusa in viata de zi cu zi si in relatiile personale.
Harkov, al doilea oras ca marime din Ucraina si capitala Ucrainei rusofone, este, dupa cum a avertizat presedintele ucrainean Volodimir Zelenski, una dintre posibilele tinte ale unei posibile ocupatii militare ruse. Potrivit sefului statului, Kremlinul ar putea justifica cu usurinta incursiunea Armatei sale sub pretextul ca „protejeaza populatia de limba rusa”. Oricum, fie din cauza dificultatii pe care o astfel de operatiune ar presupune, fie din cauza legaturilor care exista de ambele parti ale granitei, locuitorii sai sunt reticenti sa creada intr-o astfel de eventualitate. In cel mai bun caz, unii cred ca scenariul trait in 2014 ar putea fi repetat, cand Conducatorii locali pro-rusi, incurajati de peste granita, au preluat pentru scurt timp controlul asupra unor cladiri oficiale.
„Putin nu este prost”
„Putin nu este suficient de prost pentru a ordona o ocupatie, orasul este bine aparat si ar fi varsat mult sange”, spune Dima Slikov, in varsta de 36 de ani . Cunoaste bine Rusia si crede ca stie despre ce vorbeste. Fratele sau locuieste in Belgorod, chiar peste granita, familia mamei sale este rusa, iar el insusi locuieste pe teritoriul Rusiei de doi ani. Si in ciuda faptului ca exista unele lucruri care il deranjeaza in legatura cu guvernul de la Kiev, cum ar fi faptul ca predarea ucrainenei fata de rusa este privilegiata in scoli , el nu si-ar schimba norocul pentru lume.
„Acesta este un stat politienesc si, desi politia noastra are si ea problemele lor, cel putin nu te deranjeaza”, spune el. El mentine contactul cu fratele sau din Rusia prin apeluri video, desi amandoi constienti de cat de incordate sunt temperamentele in ambele tari si eliminand vechiul obicei sovietic de a evita conversatiile angajate la telefon, se abtin sa vorbeasca despre politica.
„Suntem frati slavi”
„Cred ca nu va exista niciun atac pentru ca suntem frati slavi”, prezice Tatiana Zaniprovskaya, in varsta de 45 de ani . Asemenea lui Dima, nu are nicio indoiala cu privire la care tara apartine, dar nici nu isi ascunde nemultumirile. „Totul este foarte scump; imi respect tara, dar mi-ar placea ca si tara mea sa-si iubeasca cetatenii”, deplange el. In ceea ce priveste anexarea Crimeei si rebeliunea Donbas din 2014, el prefera sa nu detalieze si o dezvaluie spunand ca totul este produsul „un mare joc politic”.
Pe de alta parte, Viacheslav Utieshev, in varsta de 85 de ani, nu are nicio retinere in a insista asupra subiectului si intreaba autoritatile de la Kiev ca, „in loc sa bombardeze” regiunile Donetk si Lugansk, in mainile militiilor pro-ruse, sa opteze pentru un politica de „seducere incet-incet” a acestor teritorii. S-a nascut in Rusia si vorbeste doar limba lui Dostoievski, dar locuieste la Harkov de mai bine de cinci decenii, motiv pentru care, pe langa faptul ca este rus, se simte si un cetatean ucrainean. „Fiul meu vorbeste ucraineana, si nepotul meu”, isi aminteste el.
El nu este singurul locuitor din Harkov care se simte, de asemenea, calcat intre doua lumi care au decis sa intre in razboi. „Pentru ucraineni, sunt colaborationist si separatist, in timp ce pentru rusi, sunt ca Stepan Bandera”, spune Artiem Teresehnko, referindu-se la extrema-dreapta ucraineana care a declarat independenta tarii de indata ce invazia germana a URSS a luat-o. loc si a ajuns sa colaboreze cu nazistii. Cu sotia sa locuind in peninsula Crimeea, exclude o ocupatie militara, dar crede ca este posibila o noua revolta a fortelor pro-ruse. „In 2014, au proclamat Republica Populara Harkiv si au reusit sa controleze o parte a orasului”, isi aminteste el, aratand spre sediul Administratiei Regionale de Stat. „Orasul este ca o nava care oscileaza intre doua ape; depinde cine impinge, poate merge intr-o parte sau alta”, conchide el.
