Este greu de gasit ceva mai usor de explicat decat relatiile Uniunii Europene cu Orientul Mijlociu, iar in ceea ce priveste conflictul dintre Israel si palestinieni in special, aceasta maxima straluceste cu lumina proprie. Se rezuma la a afirma ca UE se spala pe maini iar si iar pe baza unor comunicari insipide, lasand deoparte ocupatia militara brutala a teritoriilor palestiniene.
Saptamana aceasta, seful diplomatiei europene, Josep Borrell, a emis o declaratie noua si clara prin care condamna ocupatia, dar cei care urmaresc indeaproape intorsaturile conflictului, si mai ales Israelul, stiu ca atata cerneala nu va depasi niciodata domeniul hartiei umede. Asa a fost din punct de vedere istoric si va continua sa fie asa pentru totdeauna, daca nu va avea loc o catastrofa neasteptata de proportii biblice.
Declaratia slaba de la Bruxelles afirma ca o anexare unilaterala israeliana a Vaii Iordanului sau a zonelor din Cisiordania ocupata „nu va ramane fara raspuns”, asa cum se prevede in „acordul secolului” anuntat recent la Washington de presedintele Donald Trump si Prim-ministrul Benjamin Netanyahu. Cu toate acestea, Israelul a facut deja masuri similare fara ca europenii sa ridice un deget, in afara de a „condamna” fara rost deciziile israeliene.
„In conformitate cu dreptul international si cu rezolutiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU, UE nu recunoaste suveranitatea Israelului asupra teritoriilor ocupate din 1967”, se arata in ultima declaratie emisa marti de Borrell. „Pasii luati pentru anexare, daca sunt implementati, nu vor ramane fara raspuns”.
Raspunsul israelian nu a intarziat sa apara. Cateva minute mai tarziu, postul de radio de stat Kan a atribuit declaratia unei decizii „personale” a lui Borrell care nu a avut aprobarea celor 27 de state UE. S-a precizat ca „mai multe tari europene” s-au opus declaratiei si au insistat ca Borrell a emis declaratia prin decizie personala. La Bruxelles nu a existat niciun raspuns la aceasta reactie, probabil pentru ca israelienii au avut dreptate.
Cateva minute mai tarziu, purtatorul de cuvant al Afacerilor Externe, Lior Haiat, a fost mai explicit. „Aceste politici si conduita sunt cea mai buna modalitate de a se asigura ca rolul UE in orice proces va fi minimizat”. In plus, Borrell a fost criticat pentru ca a lansat declaratia la scurt timp dupa ce a vizitat Teheranul, „de parca asta ar insemna ca Borrell este un agent iranian”, a scris cotidianul Haaretz.
In realitate, rolul UE a fost minimizat de multi ani sau, mai exact, este lipsit de orice fel de influenta, din cauza incapacitatii europene manifeste de a articula o politica coerenta in Orientul Mijlociu, si in special in acest conflict. In urma cu cinci ani, ultima data cand predecesorul lui Borrell, Federica Mogherini, a vrut sa viziteze Israelul, Netanyahu nu a gasit timp in programul sau sa o primeasca. De atunci Mogherini a fost supus si tacut, fara sa se mai incurce niciodata cu ocupatia. Este acelasi lucru care il asteapta pe Borrell.
Declaratia de la Bruxelles a continuat prin a cere Israelului si palestinienilor sa „abtina de la actiuni unilaterale contrare dreptului international care ar putea exacerba tensiunile. Suntem deosebit de ingrijorati de declaratiile referitoare la anexarea Vaii Iordanului si a altor parti din Cisiordania”.
Cu toate acestea, UE a permis „actiunile unilaterale” ale Israelului care au avut loc una dupa alta de zeci de ani. In special in ultimul deceniu, atata timp cat Netanyahu a fost prim-ministru, expansiunea coloniala a fost aproape de neegalat in trecut si, desi Bruxelles-ul a emis o declaratie din cand in cand, este clar ca nu are intentia de a lua nicio masura pentru pune capat fenomenului.
Acest lucru se datoreaza atat faptului ca nu exista un consens in Uniunea Europeana, cat si faptului ca liderii principalelor lor tari, Angela Merkel si Emmanuel Macron, nu vor sa caute probleme cu Israelul si Statele Unite. Numai asa pot fi explicate reactiile Berlinului si Parisului la intelegerea secolului.
Netanyahu, care nici macar nu s-a obosit sa-i raspunda lui Borrell, se simte in siguranta pentru ca stie ca tarile populist-nationaliste din Europa de Est il sustin si pentru ca stie ca nici Merkel, nici Macron nu vor indrazni sa provoace Statele Unite. Toate acestea fac din comunicatul de la Bruxelles al al-celea comunicat european caruia nu este nevoie sa-i atribuim vreo valoare.
Canalul 11 al televiziunii ebraice a raportat ca Borrell a vorbit prin telefon cu presedintele Mahmoud Abbas pentru a-l forta sa nu adopte nicio masura unilaterala pana la finalizarea oficiala a anexarii teritoriilor palestiniene. Poate ca Borrell nu intelege ca cel care adopta decizii unilaterale este Israelul si ca Abbas picteaza in toata aceasta mizerie la fel ca comunicatele lui Borrell, adica nimic.
Conflictul dintre Israel si palestinieni, adica ocuparea Cisiordaniei si a Ierusalimului, ar trebui sa priveasca UE, totusi, liderii europeni si-au dezactivat capacitatea de convingere. De fapt, daca nici macar nu sunt capabili sa articuleze o politica interna pozitiva pentru Europa, ce se poate astepta sa faca in privinta acestui conflict, chiar daca ii atinge foarte indeaproape si afecteaza direct marea catastrofa in care a devenit Orientul Mijlociu, in mare masura?
