Pe scena globala, presedintele ucrainean Volodymyr Zelensky a transmis in mod constant mesajul: in vizitele la Washington si alte capitale occidentale, s-a concentrat pe mentinerea Kievului cu arme, munitii si finantare mai avansate. Acasa, insa, se confrunta cu o problema de resurse umane. Razboiul se apropie de sfarsitul celui de-al doilea an, iar armata Ucrainei are nevoie de mai multa forta de munca pentru a sustine un razboi sangeros de uzura impotriva Rusiei, o tara cu mai mult de trei ori populatia Ucrainei.
Intr-un eseu recent, comandantul militar superior al Ucrainei, Valery Zaluzhny, a recunoscut ca pregatirea si recrutarea trupelor devine o provocare serioasa.
„Natura prelungita a razboiului, oportunitatile limitate de rotatie a soldatilor pe linia de contact, lacunele din legislatie care par sa se sustraga din punct de vedere legal la mobilizare, reduc semnificativ motivatia cetatenilor de a servi in armata”, a spus el.
Eseul a recunoscut o realitate sumbra: Ucraina are nevoie de mai multi oameni in uniforma si are nevoie de ei acum.
Deci, cat de serioasa este provocarea de mobilizare a Ucrainei? Problema este intunecata, partial, de secretul oficial. Kievul nu dezvaluie public obiectivele sale de forta de munca; nici nu dezvaluie numarul total de morti si raniti, desi victimele de ambele parti din februarie 2022 sunt estimate la sute de mii.
Ucraina isi umple randurile cu voluntari, dar are si un sistem de recrutare care permite statului sa recruteze barbati de varsta militara.
Dupa invazia pe scara larga a Rusiei, Ucraina a impus legea martiala, conform careia toti barbatii cu varste cuprinse intre 18 si 60 de ani erau considerati raspunzatori pentru serviciul militar si puteau fi mobilizati daca nu erau eligibili pentru o amanare. In 2023, regulile de inregistrare militara au fost actualizate pentru a include femeile. Dar masurile s-au oprit inainte de a ajunge la recrutarea completa.
Legea martiala a introdus restrictii draconice de calatorie. Barbatii intre 18 si 60 de ani nu au, in general, interdictia de a parasi tara, desi exista o gama larga de scutiri, care acopera orice, de la parintii singuri ai copiilor mici pana la sportivi profesionisti.
Desi este dificil sa obtinem un portret exact al cat de mult raspund ucrainenii la apelul de a servi in armata, oficialii au recunoscut public ca sustragerea serviciului militar si aplicarea regulilor de mobilizare reprezinta o problema.
La un briefing din 9 noiembrie, purtatorul de cuvant al Serviciului de Frontiera al Ucrainei, Andriy Demchenko, a declarat ca in ultimele 10 luni, 43.000 de cetateni ai Ucrainei au fost refuzati sa iasa la frontiera.
„Motivele au fost diferite, dar mai ales pentru ca nu s-au calificat”, a spus el.
Razboiul este uneori simplificat ca o competitie industriala: sustinatorii occidentali ai Ucrainei se intrec pentru a produce munitie pentru Kiev, in timp ce Moscova creste productia interna de obuze de artilerie si cauta provizii proaspete din Coreea de Nord. Dar este si un concurs de recrutare impotriva Rusiei.
Mobilizarea este o chestiune de supravietuire pentru Ucraina. O contraofensiva mult asteptata pe un front larg nu a reusit sa dea vreo descoperire majora pe campul de lupta, iar sprijinul occidental risca sa se clateasca, mai ales ca evenimentele din Israel si Gaza din ultima luna distrag atentia de la conflictul prelungit din Europa.
CNN a vorbit cu mai multe persoane de varsta de lupta pentru a obtine instantanee ale motivatiilor lor de a lupta – sau pentru a evita inrolarea.
„Daca razboiul continua… asa cum este astazi, nu exista nicio modalitate de a evita recrutarea.”
Maj. Viktor Kysil serveste in brigada „Khartia”. Pana de curand, a fost implicat in recrutarea pentru unitatea sa.
Toti cei care au vrut sa slujeasca de bunavoie au slujit deja undeva. Exista inca oameni care nu vor sa slujeasca din propria vointa. Daca o persoana nu a intrat in atentia biroului militar de inrolare pana la 16-18 luni de la inceputul razboiului, atunci el sau ea spera in mod evident ca nu va fi recrutat in armata in urmatoarele 18 luni.
Din cate vad, exista o lipsa de personal militar, uneori o lipsa critica. In plus, o varietate de pozitii militare necesita abilitati diferite – unele necesita pregatire fizica, altele necesita abilitati intelectuale. Fiecare are abilitati diferite.
Ca militar, am primit de mai multe ori o (proiect) de chemare in strada. Am intalnit oameni care au fost recrutati online. Cand o persoana afla ca are sansa de a merge in zona de razboi, dorinta de a castiga (un salariu lunar al armatei) 20-30.000 UAH (550-830 USD pe luna) sau chiar 100.000 UAH (2.750 USD) dispare imediat.
Daca razboiul continua cu aceeasi intensitate ca si astazi, nu exista nicio modalitate de a evita recrutarea.
„Civilii au devenit prea relaxati.”
Mark Holovei, 29 de ani, lucreaza ca voluntar civil in sprijinul armatei. El este dispus sa fie mobilizat.
In general, nu pot fi recrutat din cauza problemelor mele de sanatate. Am o boala polichistica cronica de rinichi. Nu este tratabil. Eu tin o dieta speciala si trebuie sa fiu internat la spital la fiecare sase luni ca masura preventiva. Si eu am diabet de tip 2. Trebuie sa iau medicamente tot timpul.
Dar cred ca acum daca cineva primeste un proiect de aviz, atunci nimeni nu va lua in considerare problemele de sanatate, in scopul umplerii randurilor. Oricum, nu mi-e frica de asta. Daca primesc un proiect de aviz, sunt de acord sa fiu mobilizat. Doar ca acum stiu de fapt unde vreau sa fiu mobilizat. Vreau sa ma alatur brigadei baietilor mei, pentru care am fost voluntar.
Chiar la inceputul invaziei pe scara larga, un prieten de-al meu a cerut sa ajute si sa aduca ceva armatei. La inceput, aduceam in principal mancare, bauturi, niste fursecuri, tigari etc. Si mi-am ajutat mai ales prietenii si prietenii prietenilor. Mai tarziu am inceput sa ajut cu medicamente – adunam trusele de prim ajutor si garourile. La inceput veneam la unitatile aflate la 20 de kilometri (12,4 mile) departare de linia frontului, apoi ma apropiam din ce in ce mai mult de linia frontului.
Civilii au devenit prea relaxati. Cluburile de dans functioneaza, functioneaza taxiurile de noapte. Pana nu are loc un atac cu rachete asupra orasului lor, oamenii au tendinta de a uita ca suntem de fapt in mijlocul razboiului.
„Rata sexismului este destul de mare in armata”
Maria Zaika, 31 de ani, este managerul de marketing al unei retele de farmacii. Ea este gata sa se inregistreze pentru service.
„M-am dus la biroul meu local de inrolare militara pentru a afla mai multe (despre mobilizare). Am vrut sa ma inregistrez. L-am intrebat pe ofiterul de recrutare daca este voluntar pentru femei, la care el a raspuns ca este „voluntar-obligatoriu”.
„Sunt pregatit sa ma inregistrez pentru service, nu ma tem. Acum incep sa fie recrutate femei. In general, o multime de femei farmacisti intra voluntar in armata.
„Am vorbit cu sotul meu despre inregistrarea mea in biroul de inrolare militara. M-a sustinut.
„In general, militarii nu sustin prea mult prietenele sau sotiile lor sa se alature armatei, deoarece nivelul de sexism este inca destul de ridicat in armata.
„In general, sunt sigur ca avem probleme cu rezervele. Sotul meu (militar) imi povesteste despre situatia din prima linie si inteleg ca ramanem fara oameni. Multi rusi (sunt) sunt ucisi, da, dar numarul lor nu pare sa se epuizeze.”
— Ce mi-a dat tara asta?
Yevhen, 32 de ani, este specialist IT. El planuieste sa conteste orice proiect de citatie.
„Cred ca tot ce se intampla cu mobilizarea este ilegal si nedrept. Din punct de vedere legal, nu exista temeiuri pentru multe actiuni in centrele de recrutare. Prin urmare, am o atitudine negativa fata de tot ce se intampla. Desigur, nu este vorba de sprijinirea Rusiei, este clar ca ne-au atacat. Dar… daca primesc un proiect de aviz maine, voi consulta un avocat si il voi contesta.
„Toata lumea vorbeste despre responsabilitati. Dar am o intrebare: ce mi-a dat tara asta ca ii datorez ceva? Parintii mei mi-au platit studiile, desi eram un elev excelent si trebuia sa studiez cu buget redus. Se dovedeste ca nimeni nu respecta legea, dar toata lumea vorbeste despre obligatii.
„La ce sunt bun pe front daca nu am pregatire militara? Ori voi fi ucis in doua minute, ori voi lucra aici si voi plati taxe si voi sprijini economia.”
„Nu otelul invinge, ci spiritul”
Oleksandr Dyadyushkin, 36 de ani, consultant de resurse umane inainte de razboiul la scara larga si lector in filozofie si istoria religiei, s-a oferit voluntar pentru contraofensiva din acest an luna trecuta.
„Am inteles ca (acest lucru) va fi un conflict destul de prelungit, cu baieti venind in fata, castigand experienta, dar inamicul ar functiona in acelasi mod. De aceea, numarul trupelor profesioniste care participa la lupte va fi in continua crestere, atat de partea noastra, cat si de partea inamicului.
„Trebuie sa ne concentram pe jocul lung. Nu in sensul ca sunt gata sa-mi dau viata, ci in sensul ca imi voi imbunatati abilitatile de la luna la luna, de la an la an. De aceea nu regret ca am venit aici acum. Vad o slujba pentru mine.
„Rolul oamenilor in acest razboi este crucial. Dupa cum stiti, nu otelul invinge, ci spiritul este cel care invinge. Spiritul, intelectul.”
„Intaresc PIB-ul acestei tari”
Vlad, 30 de ani, muncitor IT, vrea sa evite recrutarea.
Cred ca Ucraina, din pacate, nu este pregatita sa lupte impotriva Rusiei. Nu avem puterea, banii sau armele pentru a face asta. Nu eram deloc pregatiti pentru asta. Cine este de vina pentru asta este o alta intrebare. Rusia si-a consolidat pozitia in est, asa ca este o ucidere fara sens a cetatenilor nostri.
Nu vreau sa merg la lupta. Nu sunt pregatit nici moral, nici fizic. Voi incerca sa evit sa primesc o notificare nefinalizata. Daca il voi obtine, compania va incerca sa organizeze ca voi fi in spate.
Eu cred ca ajut tara, imi iau salariul din afara si aduc valuta straina pe teritoriul Ucrainei. Asa ca intaresc PIB-ul tarii. Sunt mai util in asta decat in razboi.
„Nu isi dau seama in ce se baga”
Dmytro Kostyuk, un locotenent al armatei este in prezent in curs de reabilitare dupa ce a fost ranit in iulie. Este dispus sa revina in serviciul activ.
Am mers sa slujesc inca de la inceputul invaziei ruse pe 24 februarie (2022). Pe vremea aceea nu exista mobilizare ca atare, multi tipi s-au repezit la comisariatele militare, iar eu am facut la fel. Dar ei acceptau oameni doar daca aveau proiecte de aviz. Nu am avut unul. Totusi, mai tarziu am aflat ca ei accepta oameni pentru apararea teritoriala si m-am dus acolo.
Eram in zona dintre Bakhmut si Klishchiivka. Am fost atasati la Brigada a 5-a de asalt. Brigada a luat cu asalt pozitiile rusesti, iar noi am intrat si am pastrat acele pozitii. Acolo am fost ranit.
Plutonul meu era lipsit de oameni, asa ca am fost completati cu luptatori straini, 12 in total. Pentru unii a fost romantismul razboiului, pentru altii a fost o activitate profesionala. Multi dintre astfel de oameni vin acum in Ucraina pentru ca este o linie buna in CV-ul lor. De regula, ei nu isi dau seama in ce se baga. Multi oameni isi imagineaza razboiul ca pe o lupta cu inamicul, dar nu-si dau seama cata artilerie exista si ca stai sub foc toata ziua, in fiecare zi si s-ar putea sa nu vezi deloc inamicul.
Strainii sunt o alta poveste, pentru ca pot rezilia cu usurinta un contract, spre deosebire de ucraineni. Mi s-a intamplat – aproape jumatate dintre oameni au vazut totul si au spus: „Nu, nu, asta este prea mult. Acesta nu este genul de razboi la care ne-am inscris.”
Modul in care se face (mobilizarea) acum – cand incearca sa forteze pe cineva sa se alature, modul in care distribuie avizul de proiect este foarte prost. De exemplu, sunt comandant de pluton, de ce am nevoie de o persoana care nu vrea sa intre in armata?
Nu cred foarte bine la astfel de oameni (evadatori de draft), dar fiecare are felul lui. Este greu sa judeci pe cineva fara sa-i cunosti situatia.
Nu toata lumea poate servi, cineva trebuie sa detina notoriul „front economic”. Suntem blocati in acest razboi si trebuie sa inlocuim oamenii.
