Tumorile ovariene se numara printre cele mai frecvente cancere aparute la femei si reprezinta prima cauza de deces dintre cancerele ginecologice.

Exista multe tipuri de tumori ovariene : benigne si maligne.

La femeile care nu au avut in familie persoane cu cancer ovarian, riscul de aparitie al bolii, pe durata intregii vieti este de 1.6%, in timp ce o femeie cu o ruda de gradul intai cu cancer ovarian are un risc de 5%, iar cu doua sau

mai multe rude afectate, riscul este de 7%.

In cele mai multe cazuri, femeile cu neoplasme ovariene, atat benigne cat si maligne, nu prezinta simptome specifice care ne-ar face sa ne gandim la un cancer. De obicei, pacientele aflate in stadii incipiente sunt depistate cu ocazia unor examinari pelvine de rutina.

Simptomele care pot sa apara in stadiile initiale pot fi : discret disconfort gastro- intestinal, durere si senzatie de presiune pelvina. Femeile cu boala maligna avansata pot prezenta durere si crestere de volum a abdomenului si chiar palparea unei formatiuni tumorale, dispnee si dureri pleurale, scadere marcata in greutata, oboseala, dureri pelvine, sangerari in afara menstrelor, aparitia unei scurgeri si secretii vaginale mucoase sau mucosangvinolente, dispareunie (durere la contactul sexual).

Pentru stabilirea diagnosticului importante sunt: anamneza (in aceasta etapa medicul afla antecedentele personale si familiale de sanatate ale pacientei, simptomele si, foarte important, debutul simptomelor), examenul fizic general, examenul ginecologic si investigatiile paraclinice.

Investigatiile paraclinice cuprind investigatii de laborator si examene imagistice.

Pe langa investigatiile de laborator uzuale (analize de sange) important este si analiza markerilor tumorali. CA 125 cu un nivel seric crescut indica o probabilitate mai mare ca tumora sa fie maligna. CA 125 este crescut la 80% dintre femeile cu cancere ovariene, dar numai la 50% dintre femeile cu boala in stadii precoce. Mai mult, CA125 poate fi crescut la femeile in premenopauza cu boli benigne, cum ar fi endometrioza.

Dintre examenele imagistice ecografia transvaginala este utila pentru screening-ul femeilor cu risc important, ecografia care poate ajuta la diagnosticul diferential, tomografia computerizata cu rezultate similare cu ecografia dar utila pentru depistarea metastazelor si rezonanta magnetica nucleara.

Odata depistata o tumora ovariana trebuie clasificata ca benigna sau maligna. Factorii care ajuta la diferentiere sunt reprezentati de : varsta, dimensiunea tumorii, aspectul ecografic, nivelele de CA 125, prezenta simptomelor si daca tumora este la unul sau la ambele ovare. La o femeie inainte de menopauza, o tumora care nu da nici un fel de simptome, mobila, unilaterala, de dimensiuni mici trebuie urmarita o perioada de 4-6 saptamani, majoritatea resorbindu-se spontan. Daca tumora este mare sau nu se modifica la repetarea investigatiilor, se impune explorarea chirurgicala.

Tratamentul, mai ales in cazul in care suspicionam ca tumora este maligna, este chirurgical. Dupa tratamenul chirurgical este indicata chimioterapia postoperatorie.

Din nefericire, aproximativ 75% dintre femeile cu cancer ovarian sunt diagnosticate in faze avansate ale bolii, dupa ce au metastaze in diferite organe. Supravietuirea totala la 5 ani este de aproximativ 17% la femeile cu metastaze la distanta si de 89% la cele cu boala incipienta.