Citind o carte, vizionand o piesa de teatru, inafara intelesului povestii , ai dori sa ti se deschida o usa prin care sa privesti personalitatea autorului, poate omul din el De fapt, nu ai decat posibilitatea de a da un verdict, pozitiv sau negativ , operei in sine. Natura speciala a unui interviu permite ceva mai mult. Ceea ce ramane nespus, putem descoperi printre cuvinte, cu mijloace minime, efecte extraordinare.
Este ceea ce eu numesc, unitati de sinceritate. Dincolo de diplomatul format in timpul studiilor postuniversitare de politica, jurnalism si comunicare de masa la Reuters, la Universittatea Statului Maryland,USA, sau Universitatea Harvard, ori in activitatea de analist politic, purtator de cuvant al Guvernului in 1998, si chiar mai mult, in calitatea de consul general la New York si Los Angeles in 2002, Eugen Serbanescu este un scriitor special. Original, personal, rascolitor, calitati care au facut din el un personaj controversat. Cum este Eugen Serbanescu cu adevarat, incercam sa aflam acum.
Ce trebuie sa stim despre Eugen Serbanescu?
Ca sunt un om care si-a pastrat sistemele de referinta inca de la inceputul anului 1990, in ceeace priveste un anumit set de valorisi principii democratice care trebuie sa guverneze evolutia post-comunistaa tarii. La vremea aceea, unii nu intelegeau sau chiar criticau aceste valori, insa timpul a dovedit ca nu am gresit si ca ele au prins incet-incet viata in Romania, chiar daca mai mult sub presiune externa. Ulterior, unii dintre cei care erau atunci ostili, s-au mai luminat, altii doar le mimeaza, iar altii chiar le pun in aplicare(cu cata convingere-e alta discutie), in sfarsit, per total lucrurile merg spre bine, chiar daca prea lent. Eu am satisfactia de a fi printre liderii de opinie-ma refer la cei de opinie democratica, putini la numar pe vremea aceea- carora evolutiile istorice ulterioare le-au dat dreptate.
Ce nu trebuie sa stim despre Eugen Serbanescu?
Stiu si eu? Poate ca sunt putin sentimental, si deci din acest punct de vedere-poate vulnerabil. Desi- nu va incredeti in asta!
Cum ar descrie scriitorul Eugen Serbanescu, personajul Eugen Serbanescu?
Un tip cu o anume frenezie a lucrului bine facut, este interesat de cauzele mari si vrea sa munceasca pentru ele, dar nu impotriva unor convingeri interioare si nici de pe pozitii neconforme cu realitatea, atitudine care poate parea unora inflexibilitate. Inflexibilitatea este de fapt selectie. Sunt un partizan al selectiei.
Activitatea de diplomat ti-a influentat in vreun fel personalitatea?
Desigur. A imbogatit-o. Diplomatia este un spatiu de idei si contra-idei de experiente si contra-experiente care te marcheaza si te iti da intelepciune.Cand treci prin diplomatie, iti dai seama ca exista unghiuri din care un succes se vede ca un insucces si invers. Intre diplomatie si teoria relativitatii exista o stransa legatura. In viata laica, cand intri pe ousa vezi ce se intampla dincolo de ea. In diplomatie, chiar daca intri pe o usa, e posibil sa nu ai cum sa vezi ce se intampla dincolo de ea. Dupa cum in viata, daca in viata laica, nu poti sa vezi dincolo de o usa inchisa, in diplomatie-poti. Nu degeaba diplomatia este uneori definita ca arta a omului care trece prin zid.
De unde curajul de a dezbraca adevarul si a-l prezenta in toata nuditatea?
Te referi la romanele meleDaca in viata reala, adevarul devine uneori personaj, in roman el poate redeveni ceea ce este: alfa si omega. Paradoxal, literatura- care este prin excelenta un teritoriu al fictiunii- contine mult mai multe adevaruri decat perceptia comuna a realitatii.
Si inafara literaturii?
De curaj n-am dus lipsa niciodata, dar de foarte multe ori am simtit lipsa de rezonanta a curajului pe care il asteptam de la altii.
Mai concret.
Curajul nu s-a intalnit cum asi fi vrut eu cu alti oameni care sa il puna in practica.
Diplomatul, tot diplomat. Spune-mi, cum se impaca diplomatia cu literatura?
In mai multe feluri. Unul dintre ele este ca, in tiomp ce diplomatia este arta de a promova interesul national, o literatura buna este, la urma urmei, tot o chestiune de interes national.
Cel mai recent roman al tau, Dupa-amiaza cu o nimfomana a avut un succes remarcabil. S-au scris si s-au spus multe despre acest roman. Ca este socant, inspirat pana la similitudine din viata reala, motiv care a starnit chiar socuri neurotice printre unii dintre cititori, membrii mai mult sau mai putin marcanti ai comitetelor si comitiilor Autorul cum il caracterizeaza?
Este un roman pe care l-as numi al socio-erotizarii modului de viata post-moderna, un fenomen prezent din abundenta in spatele usilor inchise, mai ales in perioadele de tranzitie, adica tulburi. Avem acolo un personaj feminin care este in acelasi timp si tip si caz. Interesul provine din faptul ca mentalitatea eroinei o ia inaintea psihologiei. Personajul isi transforma dependenta de sex in apetenta de succes extraerotic, pe ideea telurica-daca tot esti pasionat de gradinarit, de ce sa cultivi flori, cand poti obtine avantaje din legumele de sezon
Piesa pentru care ai primit zilele acestea inca un premiu, la concursul de comedie romaneasca, Pluta pe spate, cum se plaseaza ea, in raport cu Sonata pentru Saxofon si Eva care se joaca de ceva vreme la Teatrul National, cu un succes extraordinar?
Nu se plaseaza. Prin filonul carnavalesco-absurd, are tangente, mai curand, cu o alta piesa, Cruciada fermoarelor, publicata in volumul De ce a ucis-o Shakespeare pe Ofelia?la editura Cartea Romaneasca.
Ce gen de scriitura-roman, teatru, scenariu de film-, simti ca te reprezinta?
Toate aceste genuri presupun constructie-de intriga, personaje, conflict, etc. Nu eu aleg genul, ci mai curand povestea, subiectul, si-l aleg singure; la randul lor, si ele sunt alese de tema. Este o intrinseca legatura intre fondul de idei si forma de scriere. Dar o drama solida poate fi prezentata cu succes in toate aceste trei forme, cu particularitatea ei avantajoasa. Romanul ofera un mare grad de fantazare din partea cititorului, din cauza actului lecturii care este,probabil, cel mai intim act de de acces la spiritualitate. Teatrul pe scena ofera autenticitatea, emotia pe viu, ceea ce este enorm. Impactul poate fi devastator, in sensul bun al cuvantului. Iar filmul-planarea sau zborul ca pe un covor fermecat peste spatiu si timp. Pana la urma, ceea ce conteaza este emotia produsa- pe toate clapele de la iubire la ura si inapoi, de la extaz la nefericire si inapoi.
Ce te nemultumeste si ce te fascineaza la lumea de azi?
Ma nemultumeste haosul de valori. Manelismul societatii romanesti. Balcanismul in sensul rau al cuvantului. Ma fascineazasperanta. Nu am alta solutie, ma abandonez ei.
Cand iei o decizie, o iei cu mintea sau cu sufletul? HmMa supui unui test psihologic?
Este un test de sinceritate, un interviu de personalitate al unei personalitati
Ma rog Iau decizii in concordanta cu modul meu de a vedea viata, pe care mi l-am format si cu care exist. Asta implica si minte si suflet. Dar-cand trebuie sa dai prioritate rationalului si cand intuitiei, numai Dumnezeu stie
Care este criteriul dupa care dai valoare omului?
Sunt mai multe, dar in ultima instanta caracterul si onestitatea, cuvantul dat si respectat.
Pentru ca vorbim despre OM, daca, la modul ideal, ar exista un monument dedicat Omului, cu O mare, ce ai fi tentat sa scrii la baza lui?
Nu sunt sigur ca trebuie sa fie un monument. As scrie ceva de genul- nicicand raiul si iadul nu au fost mai greu de despartit.
Cam atat despre scriitorul si diplomatul Eugen Serbanescu. Din discutia cu el am invatat arta de a crea momente estetice , care, de regula, sunt scurte si tari.
