Se spune ca Ludovic al XVI-lea nu a scris „nimic” in jurnalul sau decat atunci cand era la vanatoare sau era bolnav. Cu exceptia celor doua cazuri, a pus un „nimic” laconic. Pe tot parcursul izbucnirii Revolutiei Franceze el nu scrie decat „nimic”.
In public, liderii UE transmit mesaje linistitoare despre relatiile transatlantice dupa alegerile de marti din SUA: „Putin sau nimic nu se va schimba”, rezuma o sursa europeana transformata brusc intr-o copie a lui Ludovic al XVI-lea. Si chiar si asa, Europa are un ochi pe multiplele crize care afecteaza Uniunea, dar celalalt axat pe televiziune pentru a nu pierde niciun detaliu din spectacolul electoral pe care ni-l asigura un milionar excentric care pare sa fi iesit dintr-un reality show .si prima femeie care poate prezida cea mai puternica tara din lume, dar nu poate explica ce naiba se intampla cu e-mailul ei.
Continentul joaca, inainte de toate, politica sa externa, strans legata de criza refugiatilor si de dezordinile din vecinatatea sa de nord (Ucraina) si de est (cu Siria si instabilitate in Orientul Mijlociu). Dar face parte si din Brexit , din politica comerciala si din viitorul crizei economice, in functie de daca exista sau nu un soc: daca Donald Trump castiga sau nu.
Europa joaca pentru ceva si mai evaziv: al al-celea capitol al cruciadei anti-establishment , al ascensiunii populismului sau cum vreti sa numiti acel fenomen care aparea deja cu Tea Party din 2009 si care dupa ce Statele Unite au mai multe numiri cu Europa: alegerile francezii, cu Marine Le Pen dezlantuite, germanii, cu AfD anti-european in plina ascensiune, si olandezii, cu un Geert de Wilders care de ani de zile arata cai trumpiste.
„Daca Trump castiga, se poate astepta o intorsatura in politica externa si de securitate, in NATO, in acordurile de liber schimb si chiar in relatiile cu aliatii traditionali ai Statelor Unite, care sunt europenii”, spune Javier Solana, fost secretar general al SUA. Alianta. „Daca Hillary Clinton castiga, incertitudinea este mult mai mica, dar UE nu ar trebui sa astepte cu multa multumire revenirea la afaceri ca de obicei ”, adauga el.
Agendele populismului sunt virale: tind sa se strecoare in toate discursurile politice. Si Clinton a dat deja semne ca probabil va fi mai protectionist din punct de vedere economic: se poate astepta o revenire – vom vedea in ce masura – a nationalismului economic care se va vedea in acordurile comerciale precum TTIP, care poate fi lasat pe moarte. Clinton ar fi, de asemenea, mai continuista in politica externa, dar va fi mai dura cu Rusia – ea a comparat anexarea Crimeei de catre Rusia cu invaziile lui Hitler in Cehoslovacia si Polonia – si asta va avea consecinte asupra politicii externe si de aparare europene, singura problema in pe care UE este in masura sa se integreze in continuare.
In plus, Clinton va continua cu privirea lui Obama, mai mult spre Pacific decat spre Atlantic, si „intentioneaza ca Europa sa devina mai mare si sa cheltuiasca mai mult pentru aparare, sa depinda mai putin de Statele Unite si sa fie priceput in domenii precum armata”. spune Vicente Palacio, directorul Observatorului de politica externa Fundacion Alternativas.
„Europa ar fi proasta sa nu ia nota de lectiile candidaturii Trump. Candidatul republican este o versiune extrema a unui sentiment larg raspandit despre ceea ce se poate intampla cu Statele Unite daca declinul Americii nu este oprit. Washingtonul va fi mai putin previzibil, iar rezonanta Americii sale mai intai va fi din ce in ce mai vizibila, oricine va castiga”, subliniaza Jeremy Shapiro, de la Consiliul European pentru Relatii Externe.
„Pe termen scurt, o victorie a lui Trump poate provoca serioase perturbari ale pietei, incertitudine: in Mexic, dar si in Europa”, spune Guntram Wolff de la Bruegel. „Clinton nu ar insemna schimbari mari, dar cu Trump ne putem astepta si la o intorsatura in relatiile comerciale si politica de aparare”, incheie Daniel Gros, de la think tank-ul CEPS de la Bruxelles. In Europa si in restul lumii, Clinton ofera mai multa liniste sufleteasca; Trump este un teritoriu neexplorat. Marile crize – iar Marea Recesiune este, fara indoiala, una dintre ele – variaza de la economic la politic si social. S-a vazut cu Brexit. S-a vazut la referendumul din Columbia.
