Scena era pregatita. Intr-un colt: Italia, Giorgia Meloni si un grup de conservatori care simt o oportunitate. In celalalt: Germania, Olaf Scholz, si o coalitie distractiva din stanga. Cei doi combatanti se luptau pentru un acord pentru a remodela, pentru prima data in ultimii ani, modul in care UE ii intampina si reloca migrantii. Si discutiile au fost pe punctul de a esua, la fel ca de ani de zile.

Italia dorea mai multa autoritate pentru a elimina solicitantii de azil respinsi. Germania era ingrijorata ca va crea incalcari ale drepturilor omului.  Dar de data aceasta, cand Italia si conservatorii nu s-au clintit, Germania si stanga au clipit. 

A fost un moment graitor. Germania, cea mai populata tara a UE si cea mai mare economie a sa, obtine adesea ceea ce isi doreste atunci cand negociaza la Bruxelles. Italia, cu guvernele sale in continua schimbare, nu.

De data aceasta, insa, terenul se mutase. Conservatorii traditionali de centru-dreapta ai Europei au fost acum dispusi sa faca caucus cu Meloni, care conduce un partid post-fascist in Italia, renuntand la indoielile care tinusera multa vreme extrema-dreapta izolata. Intre timp, tarile de centru si de stanga, cum ar fi Tarile de Jos si Danemarca, au ajuns la gandirea Italiei – iar Germania era prea divizata pe plan intern pentru a face ceva in acest sens. 

Realinierea nu se limiteaza la migrare. Se desfasoara intr-o serie de probleme, in special, inclusiv planurile UE privind schimbarile climatice. Si ar putea anunta o noua era in Europa. 

Pe tot continentul, un numar tot mai mare de partide de centru si de centru-dreapta isi arata dorinta de a lucra cu – si chiar de a forma guverne cu – partidele de extrema dreapta. Si in lunile urmatoare, extrema-dreapta este gata sa faca castiguri in locuri precum Spania. 

Tendinta va avea inevitabil implicatii pentru UE, care va alege un nou Parlament European in 2024 si apoi isi va remanipula conducerea de la Bruxelles. Deja, progresistii isi exprima anxietatea cu privire la dreapta remodelata, in timp ce puternicul Partid Popular European (PPE) de centru-dreapta analizeaza posibilitatile de echipa cu extrema-dreapta pentru a-si impinge agenda.

„Aceasta arata ca Italia doreste sa faca parte din cei care doresc sa gaseasca solutii europene si in ceea ce priveste migratia si asta faciliteaza si pentru PPE cooperarea cu guvernul Meloni”, a declarat Tomas Tobe, un membru al Parlamentului European suedez cu grupul PPE care conduce pachetul privind migratia. 

Un vant spre dreapta

Nu este neobisnuit sa vedem formarea unor coalitii ciudate atunci cand UE discuta despre migratie.

De exemplu, purtatoarea standardului de centru-dreapta a Europei, Angela Merkel, a promis ca va deschide portile refugiatilor sirieni atunci cand razboiul civil a trimis sute de mii dintre acestia sa fuga in UE.

Si chiar si in victoria Italiei de aceasta data, aceasta nu a obtinut tot ce si-a dorit, inclusiv cu o regula care cere oamenilor sa caute azil acolo unde ajung in Europa (deseori Italia).

Dar a primit multe si stia ca are efect de parghie. Diplomatii au fost de acord ca acordul atat de dorit este imposibil fara sprijinul Italiei, avand in vedere locatia sa in Marea Mediterana si numarul mare de solicitanti de azil.

Meloni avea si vantul politic in panze. Partenerii ei de extrema dreapta din grupul ei conservatori si reformisti europeni castiga putere pe masura ce Europa se inclina spre dreapta mai larg. 

Partidul finlandez de extrema-dreapta a terminat recent pe locul al doilea la alegerile generale din tara, permitandu-le sa se alature unei coalitii conservatoare – si sa elimine social-democratii din Sanna Marin. Partidul finlandez a dezertat de la grupul liderului de extrema-dreapta francez, Marine Le Pen, in Parlamentul European, Identitate si Democratie, pentru a se alatura ECR. 

In Danemarca si Suedia din apropiere, doi fideli social-democrati s-au indreptat spre dreapta – fie prin coalitii remodelate, fie prin noi conduceri in totalitate – si isi intaresc pozitia fata de migratie.

Si in Spania, partidul anti-imigranti Vox tocmai a obtinut scoruri mari la alegerile locale si pare pe cale sa se alature unui guvern de coalitie dupa alegerile nationale din iulie. 

Intre timp, in Polonia, partidul nationalist „Lege si Justitie” din tara – tot in grupul ECR al lui Meloni – este lider in sondaje, incercand sa-si prelungeasca mandatul de opt ani la putere. 

Meloni, cu alte cuvinte, nu mai poate revendica mantaua „underdog”, asa cum a facut-o in octombrie anul trecut in fata parlamentarilor italieni, smulgand expresia din engleza. Hiperbolic, fanii ei italieni au comparat-o cu Merkel, cancelarul german care a tinut impreuna centrul-dreapta Europei ani de zile. 

Si in timp ce Meloni poate sa nu fie Merkel, ea uneste colegi de pat odata ciudati. 

La doar cateva zile dupa incheierea pactului privind migratia, Meloni se afla in Tunisia – unde Italia incearca sa trimita solicitanti de azil respinsi chiar daca acestia nu sunt de acolo – alaturi de presedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, protejata Merkel, si de premierul olandez Mark Rutte. , un pionist al centrului Europei si al grupului sau Renew Europe.

Vizita in Tunisia a aratat acceptarea mai larga a lui Meloni cu privire la politica de migratie. Anterior, Italia lui Meloni fusese grupata pe acest subiect cu tari de extrema dreapta precum Ungaria si Polonia. Dar in aceste discutii, Italia a renuntat atat in ​​favoarea mai multor conservatori, cat si a centristilor. 

„Polonezii se sperie”, a glumit un diplomat al UE in timpul discutiilor, cand a devenit clar ca Roma ar putea obtine acordul. Persoana a vorbit sub conditia anonimatului pentru a discuta liber despre dinamica internationala.

Vizita in Tunisia a aratat acceptarea mai larga a lui Meloni cu privire la politica de migratie | Domenico Cippitelli/NurPhoto prin Getty Images

Calatoria in Tunisia a fost, de asemenea, o dovada de unitate intre partide, asa cum Germania, care are cel mai proeminent guvern din Europa de centru-stanga, isi dezvaluia luptele interioare dezordonate. 

Dupa ce Germania a acceptat acordul privind migratia, aripa verde a coalitiei tripartite a izbucnit in disensiuni deschise. 

„Germania nu ar fi trebuit sa fie de acord”, a infuriat co-liderul Verzilor Ricarda Lang. 

„Un nu sau abtinere”, a respins ministrul de externe Annalena Baerbock, fostul lider al Verzilor, „ar fi insemnat mai multa suferinta, nu mai putina”.

Un prevestitor?

Alianta care a predominat asupra migratiei nu este un fenomen singular. O grupare similara a surprins activitatea Parlamentului European privind politica climatica. 

Timp de ani de zile, problema a fost condusa de o coalitie a PPE conservator, cel mai mare grup al Parlamentului, care a facut echipa cu Socialistii si Democratii si cu Renew Europe de centru – in esenta o majoritate de centru-dreapta la centru-stanga. 

Dar, in ultimele saptamani, acea coalitie majoritara s-a deplasat la dreapta, renuntand pe socialisti in favoarea grupului de extrema dreapta a lui Meloni ECR – si chiar ocazional ID, grupul afiliat lui Le Pen, care include si Alternativa pentru Germania, un partid de extrema dreapta anterior. acuzat de legaturi neo-naziste care sunt in crestere in sondaje.

Aceasta alianta informala si-a aruncat greutatea. 

A incercat (si nu a reusit) sa blocheze o lege de restaurare a naturii, dar mai tarziu a prevenit cu succes o incercare de stanga de a organiza o dezbatere privind posibila deraiere a Pactului Verde. In schimb, liderii de partide din PPE, Renew, ECR si ID au dat lumina verde unui impuls condus de Meloni de a organiza o dezbatere in plen despre mamele surogat, a declarat Nicola Procaccini, un europarlamentar italian aliniat la Meloni, care copresedeaza grupul ECR. 

Deplasarea spre dreapta este deosebit de notabila pentru PPE, avand in vedere ca una dintre ele, Ursula von der Leyen, este executivul de varf al UE. 

Grupul s-a indepartat de von der Leyen pe probleme cheie legate de migratie si clima. 

De exemplu, acum nu sunt de acord cu privire la daca UE ar trebui sa plateasca pentru construirea de garduri la frontiera – von der Leyen este un „nu” neschimbat, in timp ce PPE spune acum „da”. In aprilie, trei sferturi din grupul de centru-dreapta au sustinut un amendament ECR care solicita in mod explicit UE sa finanteze gardurile de frontiera (amendamentul a esuat in continuare).

SONDAJUL ELECTORAL AL ​​PARLAMENTULUI EUROPEAN

Presedintele Comisiei si grupul de centru-dreapta sunt, de asemenea, acum divergente cu privire la modul de a forta industria sa atinga obiectivele UE in materie de clima – PPE face pauze, in timp ce von der Leyen vrea sa continue.

Aliatii lui Meloni din Parlament sunt dornici sa promoveze ceea ce spun ei ca este o noua realitate. 

„Exista deja majoritati alternative”, a spus Procaccini. „Nu mai exista un vot in Parlamentul European pe probleme verzi in care nu exista convergenta intre ECR, PPE, Renew si chiar ID”, a argumentat el. 

Cei lasati afara in frig spun ca totul este doar politicianism cinic. Centrul-dreapta vede vantul sufla in toata Europa, spun ei, si vrea sa intre inaintea alegerilor UE din 2024. Si l-au dat vina pe Manfred Weber, care conduce atat grupul parlamentar al PPE, cat si partidul sau politic paneuropean. 

„Este plata pentru garduri, este plata pentru ziduri, acum este negarea climei”, a spus Pedro Marques, europarlamentar portughez de la S&D. „Acest lucru se intampla si mai departe. Acesta este modul de campanie pentru domnul Weber.”

El a avertizat ca Europa isi ipoteca traditia centrista imbratisand extrema dreapta.

„Acest flirt si aceasta casatorie cu extrema dreapta din Italia au deja o taxa uriasa asupra Europei in general”, a spus Marques. „Si acea alegere a domnului Weber – este o alegere foarte problematica.”